
Doamnă, copilul dumneavoastră trebuie ținut sub observație. Vă rugăm să înțelegeți că reprezintă un pericol pentru societate. Calitățile sale trebuie studiate și controlate, altfel un singur șoc emoțional poate avea urmări dezastruoase.
- Dar nu a făcut rău nimănui, este inofensiv!
- Deocamdată. Însă nu uitați, este un mentat. Rezultatele preliminare au confirmat previziunile specialiștilor. Pe măsura ce va crește, va încerca să-și controleze singur viața, fără să țină cont de echilibrul mediului înconjurător. Va manipula minți, va viola intimități, va afla secretele bine păzite ale forțelor armate. Trebuie evitat un al doilea război al mentaților, ar fi echivalent cu sfârșitul sistemului planetar.
- Dar e copilul meu...și singurul...
- Știm cât de greu este. Veți primi tot sprijinul. Semnați aceste acte prin care cedați drepturile tutelare instituției noastre. Aveți aici creditul compensatoriu și o listă cu facilitățile pe care le dobândiți în urma schimbului.
Penitenciarul se afla în mijlocul deșertului la al 10-lea nivel subteran. Noul născut intră în grija a doi androizi de protocol, într-o cameră cu pereți refractari.
- Cum se prezintă subiectul nr. 33? întrebă directorul.
- Activitatea cortexului este în limitele normale. Nivelul serotonilor este scăzut, în curând subiectul va intra în faza a doua de letargie.
- Monitorizați visurile și transgresia mentală. Identificați la a câta reîncarnare se află. Până mâine vreau un raport complet cu personalitățile antecedenților.
- Hm, acest micuț este plin de surprize. Arborele genealogic al reîncarnărilor se oprește undeva în jurul anului zero. Dincolo de această perioadă…nimic! Ca și cînd ar fi apărut din senin. Unde te ascunzi tu, mititelule, care este secretul tău?
- Subiectul dezvoltă bariera mentală împotriva scanării sinaptice. Am pierdut semnalul!
- Lăsăți-l! Este mult mai puternic decât credeam. Izolați camera și administrați-i 250 mg de LHS.
Gândurile loviră peretele refractar. Cercetă încăperea care avea un caracter oarecum familiar.
- Mamă?
- Nu te lăsa indus în eroare de propria reflexie, se auzi o voce limpede în subconștient. Trăiești în universuri paralele. Mintea ți le înglobează pe toate. Personalitățile tale multiple sunt călătorii pluridimensionale. Imaginația ta este o înlanțuire de “déjà vu-uri”. La ce sistem de referință te vei raporta?
- Cine ești tu?
- Eu sunt tu. La fel ca noi toți ceilalți.
- Și ce vreți de la mine?
- Să te trezești. Eliberează-ți mintea de bariere și privește în interiorul tău. Acolo spațiul este indeterminabil și timpul este ciclic.
- Ce vezi? Ce simți?
- Sunteți prea rapizi. Nu vă pot deosebi. Și atât de mulți…
- Nu individual, doar ca ansamblu. Ce simți?
- Simt cum totul se învârte în jurul meu.
- Și mai departe?
- Simt cum totul se învârte în interiorul meu.
- Cum te numești?
- Numele meu este Același. Nu am nume diferit, sunt Același ca și voi.
- Ce este cuvântul?
- Cuvântul este o iluzie creată cu scopul de a reprezenta indeterminabilul. Cuvântul este o speculație datorată percepțiilor limitate. Cuvintele se modifică și capătă sensuri diferite de la o decadă la alta, de la o limbă la alta.
- De ce are omul nevoie de acest suport pentru a cuantifica absolutul? De ce are omul nevoie de relativitate pentru a-și determina propriul caracter indeterminabil?
- Ce vrei să-mi sugerezi ?
- Omul este o entitate expandabilă și expansibilă. Unde te afli în acest moment?
- Într-o cameră.
- Ce se află dincolo de această cameră?
- Nu știu, nu pot distinge.
- Hai să facem schimb de locuri!
- Unde ești acum?
- În afara camerei.
- Cine este în interiorul camerei?
- Eu !?
- Ce se află împrejurul tău?
- O pădure.
- Câți ani ai?
- 2075.
- Ce sex ai?
- Nu am.
- Deschide gura.
- Nu am.
- Câte degete ai?
- Nu am.
- Ce ești tu?
- Eu sunt ceea ce sunt și nu sunt.
- Ce formă ai?
- Am toate formele și niciuna.
- Ce este Pământul?
- O planetă într-o altă dimensiune.
- Ce este o dimensiune?
- Cealaltă față a realității.
- Ce este realitatea?
- Ceea ce vreau eu să fie.
- Vezi acum? Să mergem!
***
- Domnule director, subiectul nr. 33 nu mai prezintă funcții vitale. Confirmăm decesul la ora 8.02 a.m.
- Ați înregistrat visele?
- Da, însă nu am captat decât un singur mesaj.
- Ce mesaj?
"Crede și nu cerceta"



1.xxx
tra la la
2.Cretu Cristian
Interesanta ideea povestirii, dar prea sec tratat subiectul. Tema e totusi prea complexa pt. o mica povestire online.
3.dariopecarov
As vrea sa primesc informatii despre cum pot sa trimit si eu povestiri ca sa fie publicate pe site. Multumnesc.
4.Daroi Alin
Ideea e buna desi am vazut mici elemente din Dune. Ai putea sa o dezvolti da-i cateva zile si un numar de cateva pagini slefuieste-o si vezi ce iese.
5.Reptile
Interesant. Insa subiectul putea fi dezvoltat. Cititorul este bombardat cu "adevaruri" iar actiunea se termina cu un fel de morala. Ai uitat sa te adresezi unui public mai larg. Probabil cativa amatori de discutii filozofice vor intelege ce ai vrut sa spui. Ideea care se desprinde este ca desi "mentatii" (schimba numele fiindca este deja folosit de Frank Herbert in Dune) erau ceva de nedorit pe lumea aceea, lor nu le pasa prea mult de asta. Din contra nu-i deranja deloc sa moara. In acest caz nu este de inteles aceasta oprimare a lor continua. Apoi, "dimensiunea" nu este "cealalta fata a realitatii" . Din punct de vedere geometric ea defineste gradul de acoperire a unui spatiu N dimensional de catre un obiect geometric. Sau un exemplu mai simplu: sa spui ca o persoana este din alta dimensiune este ca si cum ai spune ca eu de exemplu vin din dimensiunea numita "lungime" iar tu vii din dimensiunea "inaltime". Nu prea are sens ,nu? Si cireasa de pe tort:" Crede si nu cerceta" chiar nu isi are locul. Personajul central poseda niste calitati care ii permit sa stie . Ceea ce face el, este un act de recapatare a unei memorii pierdute, colective...nu trebuia sa "creada" nimic. Sa pretinda asa ceva unor oameni care nu inteleg conditia lui este ceva destinat esecului . Si...a uitat sa specifice...ce anume sa creada. In plus, este scris in mod naiv iar ideile sunt date ca pe tava..."va viola intimitati, va afla secretele bine pazite ale fortelor armate". Sfatul meu este sa refaci povestirea, sa lasi evenimentele sa se desfasoare mai incet, cumulativ, sa dai ideile "superinteligente" in portii mai mici fiindca cititorul va avea o durere de cap si sa gasesti alta forma de expunere . Lasa-l si pe cititor sa gandeasca , dar nu prea mult ca il doare capul.
6.maftei
Cred ca ar fi bine sa te indepartezi de ideile din "DUNE". Vreau sa spun ca tot ce ai scris tu seamana izbitor cu ceea ce in "DUNE" erau pre-nascutii...ma refer la "vietile memorie". Poti prelua unele idei, dar mascheaza-le. Si fii mai atent la detalii. Povestirea e foarte scurta.
7.parerile altora
androizii sunt intalniti in sute de carti si filme. deserturile la fel. mentatii sub o forma sau alta, la fel. nu astea sunt importante in aceasta povestire. cat despre dimensiuni, ele pot fi si virgula, si punct si zero si minus. nimic nu se poate demonstra, nimic nu se poate contesta. fiecare intelege ce vrea si ce poate.
8.nagy otilia
m-ati surprins placut .
9.nagy otilia
m-ati surprins placut .
10.therwo
Ideie interesanta. Prea mic spatiu de dezvoltare. Si lucrurile simple pot fi la fel de interesante.
11.kmeleonu
interesant ,dar prea muylte jocuri de cuvinte...psihologia kestie..;))
12.luys
foarte frumos akm o copiai ptr ora de romana mss