Colectia de povestiri sci-fi

Matthew Hughes locuieşte pe insula Vancouver, din Columbia Britanică. Primele sale două romane, Fools Errant şi Downshift, au fost publicate în Canada, în anii '90. Următoarele scrieri au dovedit că a apărut un nou talent în domeniu. Asta în ciuda faptului că a fost jurnalist şi apoi consilier pentru oamenii politici din Columbia Britanică. Prima lui colecţie de povestiri a apărut în 2005. Mastermindless e o povestire din seria Archonatului şi continuă aventurile personajului său Henghis Hapthorne, discriminator freelancer. Este o preluare inteligentă a poveştilor cu Sherlock Holmes, cu un Watson care e o Inteligenţă Artificială.

Finalizam scoaterea la lumină a dedesubturilor unui complot oarecum interesant, de escrocare a unuia dintre cele mai vechi concerne de investiţii din Olkney când, deodată, mi-am dat seama că nu mai înţeleg ce fac. Schema complexă se baza pe o matrice complicată de tranzacţii pe mai multe nivele - unele mari, altele mici; unele oneste, altele corupte - dirijate printr-o reţea de persoane, unele reale, altele fictive şi câteva care erau şi una şi alta, funcţie de direcţia în care se orientau nevoile conspiratorilor.
Descifrarea fraudei îmi ocupase cea mai mare parte a dimineţii. Însă, odată ce complotul mi s-a dezvăluit pe de-a-ntregul, am căzut din nou pradă plictiselii.
Pe când contemplam schema conspiraţiei, ce o aveam în minte, afişată ca pe un ecran, întorcând-o pe toate părţile, ceva, ca un abur cenuşiu, mi-a învăluit pe neaşteptate mintea, ca o ceaţă ce devine tot mai densă, la început uşor obscură, apoi întunecând de tot peisajul.
„Probabil sunt istovit”, a fost primul meu gând. Am străbătut camera de lucru până la chiuvetă şi mi-am aruncat apă pe faţă, apoi m-am şters cu un prosop. Când m-am zărit în oglindă, am avut un şoc.
- Integrator, aproape c-am strigat, ce s-a întâmplat cu mine?
- Ai patruzeci şi şase de ani, mi-a răspuns superdispozitivul integrat, aşa că s-au petrecut o groază de evenimente de la momentul conceperii tale. Să le înşir în ordine cronologică, sau în funcţie de importanţă?
Am susţinut întotdeauna că claritatea în exprimare verbală precede claritatea gândirii şi mi-am instruit asistentul să se comporte în consecinţă. Am continuat:
- Exprimarea mea a fost una colocvială. Examinea-ză-mi înfăţişarea. M-am schimbat radical şi nu în bine.
M-am privit în oglindă. Ar fi trebuit să văd chipul lui Henghis Hapthorn, cel mai tare dintre toţi discriminator-ii freelance care s-au perindat prin Olkney în această penultimă perioadă a Bătrânului Pământ. În mod normal, mi s-ar fi arătat imaginea unui tip cu  fruntea largă, cu un nas drept, guvernând deasupra unor buze senzuale, şi o bărbie ce întruchipa fermitate. În loc de asta, oglinda mi-a oferit imaginea unei frunţi ce ţâşnea în afară, deasupra unui nas mult prea lung, ca o trompă, şi care părea că o ia în două direcţii diferite. Buza de sus intrase la apă, iar cea de jos crescuse enorm, aşa că  atârna. Bărbia, evident oribilă, se retrăsese spre gât. Tenul meu cel luminos şi neted, plin de sănătate, devenise palid şi invadat de negi şi pete.
- Se pare că ai devenit hidos, spuse integratorul.
Mi-am atins faţa cu degetele şi am recepţionat acelaşi mesaj trist pe care mi-l oferiseră ochii.
- Este ceva mai mult decât o  aparenţă. E real. Întrebarea e: cum s-a petrecut asta?
Integratorul  interveni:
- Prima întrebare nu e cum, ci mai exact ce s-a petrecut? De asemenea, ar trebui să aflăm de ce şi cine e responsabil. Răspunsul la aceste întrebări ar putea să ne ofere o cale de a te readuce la starea iniţială.
- Ai dreptate. De ce nu mi-a trecut mie prin cap ideea asta?
- Vorbeşti din nou colocvial, sau chiar vrei să speculez pe această temă?
M-am scărpinat în cap.
- Încerc să gândesc, i-am răspuns.
- Nu te-am mai auzit vreodată să spui că încerci să gândeşti. De obicei faci un efort pentru a te opri.
Avea dreptate. Eram renumit atât pentru capacitatea vastă a intelectului meu, cât şi pentru profun-zimea gândirii. Adesea, în activitatea mea de discri-minator, am descoperit fapte şi legături atât de ingenios ascunse sau deghizate, încât cei mai buni agenţi ai “Archonate’s Bureau of Scrutiny” au rămas descumpăniţi. Aparatura mea cerebrală fusese setată pentru o putere şi un nivel foarte mare de discrimi-nare. Până nu demult, întreg angrenajul se învârtise fără să întâmpine nici cea mai mică forţă de fricţiune. Acum era ca şi cum o substanţă vâscoasă fusese turnată peste el.