Colectia de povestiri sci-fi

Cândva s-au duelat sub cerul de un roºu cafeniu al planetei Marte, pentru mâna unei prinþese – s-au duelat cu niºte sãbii care, nu cu mult timp înainte, fuseserã mânerele de la o greblã ºi de la o cazma.

***

Jeff Shonto tocmai bãtuse ultimul cui în placajul din lemn când vãzu cã Zaa stãtea, pe toate cele ºase picioare ale sale înfipte pânã la glezne în þãrâna roºie, urmãrindu-l. Se întoarse puþin spre el, în caz cã acesta ar fi vrut sã-i spunã ceva; dar nu auzi nimic. Zaa se ridicase în patru picioare, trãgându-ºi pieptul astfel încât douã dintre picioare sã arate ca niºte braþe (probabil pentru a semãna cât mai mult cu un om) înainte de a se transforma din nou într-o statuie de glaucom, o statuie cu niºte muºchi formidabili, amplasaþi în locurile cele mai neaºteptate.
Faþa lui Zaa arãta ca un craniu, aºa cum erau de fapt toate feþele celor de pe planeta lui, cu doi canini ivindu-se din maxilarul sãu imens ºi cu ochii amplasaþi pe tâmple. Era o faþã bunã, se gândi Jeff, avea o expresie de onestitate.
Luã cel de-al doilea placaj de lemn, îl lipi de-a curmeziºul ferestrei peste primul pe care-l fixase acolo ºi trase unul din cuiele pe care le þinea între dinþi.
Cãmaºa de lucru a lui Zaa („Zaa Leem, Manager de întreþinere”) fu-sese murdarã. Era sigur cã ºi-o spãlase în dimi-neaþa aceea, dar sub bu-zunarul din stânga mai rãmãsese încã o patã neagrã. Dacã vroiau sã vorbeascã ºi cu Zaa?
Ciocanul electric fãcu bang ºi cuiul se înfipse în placa de lemn. Ecoul se propagã în magazinul care aparþinuse tatãlui sãu ºi sunã ca o tobã funerarã. Ridicând din umeri, trase un alt cui dintre dinþi.
O faþã bunã ºi de trea-bã; el ºi Zaa erau prieteni încã de pe vremea când mama ºi tata erau tineri ºi, la urma urmei, ce mai conta puþinã vaselinã? Nu asta vro-iau: ca Zaa sã mun-ceascã? Când munceºti e imposibil sã nu te murdãreºti.
Bãtu un alt cui, pe diagonalã. În minte îi venirã dansatorii mascaþi care trebuiserã sã vinã în ziua când îl înmormântaserã pe tata în deºert. ªi care nu mai apãruserã.
Se întoarse din nou sã-l priveascã pe Zaa, aºteptând ca acesta sã facã vreun comentariu, sã zicã ceva. Zaa tãcu în continuare. În spatele lui se zãreau trei-zeci de bungalouri murdare, douãzeci ºi nouã dintre ele vopsite în alb ºi unul într-un albastru diluat, care cândva fusese foarte intens. Douãzeci ºi opt dintre acestea fuseserã închise, douã încã mai erau folosite.
În spatele ultimului dintre ele, cel care aparþinuse familiei Dianei, se întindeau câteva mile de deºert, apoi golul sfâºietor al imensului abis care fusese rebotezat Marele Canal. În spatele acestuia se zãrea un ºir de pietre acoperite cu praf roºu, care reprezenta de fapt partea îndepãrtatã a Canalului, ce acum strãlucea uºor sub soarele aflat la apus.
Jeff ridicã din nou din umeri ºi se întoarse spre placajul sãu. Bãtu al treilea cui. Bang. Dansatorii erau mai bine conturaþi acum, tobele bãteau mai tare.
- Închizi magazinul.
Scoase alte cuie din buzunar.
- Nu ºi pentru tine. Dacã o sã ai nevoie de ceva, am sã-þi vând.
- Mulþumesc. Zaa luã o altã bucatã de placaj ºi se pregãti sã i-o înmâneze lui Jeff.
Bang. Ecourile a mii de ani care abia începeau.
- Am un ciocan la atelier care are cuiele gata încorporate. Vrei sã þi-l aduc?
Jeff dãdu din cap cã nu.
- Pentru ce am eu de fãcut aici, e bun ºi ãsta.
Bang.
- Te duci înapoi la uzinã peste douã ore?
- Trebuie sã mã sune la doisprezece ºi douãzeci ºi patru de minute. Jeff îi spusese deja lucrul acesta ºi ºtia foarte bine cã Zaa nu uitase. Nu trebuie sã vii ºi tu...
- Dar poate cã o vor închide.
ªi nu va trebui sã fiu eu cel care-þi dã vestea.
Jeff se întoarse ºi privi lung placajul. Vru sã mai batã niºte cuie, dar deja bãtuse câte unul în fiecare colþ. Nu-ºi amintea când a bãtut aºa de multe.
- Þine. Zaa îi întinse încã un placaj. Puteam sã fac eu asta în locul tãu.
- A fost magazinul meu.
Jeff aºezã placajul de-a curmeziºul primului ºi îºi duse mâna la gurã sã ia alt cui, dar nu mai avea
niciunul. κi rezemã mica scarã de placajul pe care tocmai îl fixase, coborî pânã pe ultima treaptã ºi scoase un cui nou din buzunar.
Bang.
- Mai ºtii tablourile pe care le-am fãcut? Dã-mi le înapoi ºi îþi dau ºi eu banii pe care mi i-ai plãtit pentru ele.
- Nu. Jeff nu se întoarse.
- Nu o sã le mai poþi vinde de azi înainte.
- Sunt ale mele, îi rãspunse Jeff. Þi-am plãtit pentru ele ºi am de gând sã le pãstrez.
- Dar nu va mai veni niciun turist pe aici, Jeff.
- O sã fie bine din nou. Or sã vinã, ai sã vezi.
- ªi unde vor sta?
- În corturi, în deºert. Turism rural. Bang.
Tãcurã o vreme, timp în care Jeff mai bãtu niºte cuie.
- Dacã vor închide uzina, cred cã vor trimite o navã pentru a ne duce în alt oraº.
Jeff dãdu din umeri.
- Sau un ortopter, aºa cum e cel de la Canalul Doi. Ai vãzut ºi tu Scene de pe Marte. Ar putea sã o facã.