Colectia de povestiri stiintifico-fantastice

de Laird Long,

Dugan Growser era ultima persoan� pe care mi-a� fi dorit s� o v�d în birou, mai ales c�-l bântuiam deja, pe acas�, de o lun� încheiat�. Într-adev�r, biroul meu nu e cine �tie ce �i se afl� într-o zon� nu prea central�, dar chiar �i în condi�iile astea, tipul �sta nu avea fa�� de el.
- Trebuie s� cau�i ceva pentru mine, McCaffrey! chi�c�i individul sl�b�nog �i cu p�rul str�lucind de la gelul aplicat din bel�ug. Izbi u�a, care trecu exact prin mine �i se trânti pe un scaun, la fel cum un diavol ia în posesie un suflet nefericit. Apoi î�i înfipse mâna p�roas� în cutia mea de trabucuri �i se servi f�r� nicio problem�, poate �i pentru c� �tia c� mie nu îmi mai erau de niciun folos.
L-am înjurat a�a cum, de altfel, o f�ceam de treizeci de zile. Efectul fu acela�i – îl duru fix în cot.
- �i ce anume ai pierdut, Growser? Sper c� e vorba de dorin�a ta de a mai polua aceast� lume.
- Mi-am pierdut sufletul, beh�i el nefericit. Î�i trecu mâna – care avea doar trei degete – prin p�rul slinos �i se cutremur�. Fa�a ascu�it� ca un creion îi era acoperit� de sudoare. Trebuie s�-mi g�se�ti sufletul, McCaffrey!
- Poate ar trebui s� schimbi pe jazz, i-am propus, plutind pe deasupra mesei obosite.
Nu p�ru câtu�i de pu�in amuzat.
- Nu, nu, vorbesc serios, mi-am pierdut sufletul. Sau, mai degrab�, cineva mi l-a furat!
- �i cum �i-ai dat seama c�-�i lipse�te? l-am întrebat, în timp ce din�ii îi scrâ�neau. Credeam c� tipii ca tine nici nu au a�a ceva.
Rânji �i î�i lu� expresia de �mecher. Apoi încerc� s� o dea la pace.
- Da, da, �tiu. �tiu c� am avut ni�te mici divergen�e, dar ...
- Mici divergen�e? am strigat (de când m� transformasem în fantom� f�ceam asta aproape tot timpul). M-ai omorât! M-ai transformat în singurul cretin cu con�tiin�� din ora�ul �sta! Asta nume�ti tu „mici divergen�e”?
Growser mu�c� din trabuc, lini�tit.
- A fost doar un accident, McCaffrey. Nu trebuie s�-mi por�i pic� doar pentru atât. De unde naiba era s� �tiu c� gloan�ele pe care le-am înfipt în Fish Manson o s� ias� din el �i o s� se opreasc� în tine?
- P�i ai tras cu un 44 în mijlocul unei str�zi pline de oameni. La ce te a�teptai? Era firesc s� mai ucizi vreo câ�iva din jurul lui. Nici chiar tu, Growser, nu po�i fi chiar atât de idiot.
Ridic� nep�s�tor din umerii s�i oso�i �i î�i �terse nasul ascu�it, cu degetele sale îng�lbenite de tutun.
- Ce pot s� mai fac? Era o ocazie pe care nu puteam s-o ratez. Mor�ii cu mor�ii, viii cu viii, f�cu el o poant�, care mie, unul, nu mi se p�ru chiar a�a de reu�it�. Ai de gând s� m� aju�i sau nu?
- Nu, am urlat din nou.
Growser î�i aprinse trabucul �i începu s� puf�ie, calm ca o statuie antic�.
- Aha, �i ce-ai zice dac� m-a� duce la FBI �i le-a� povesti de micile tale afaceri?
Mi-am strâns pumnii atât de tare, c� degetele mi-au ie�it prin palme. Motivul pentru care înc� mai eram pe p�mânt, chiar dac� sub form� de fantom�, a�teptând rezolvarea cazului meu, era legat de datoriile pe care le aveam fa�� de stat. Fiscul nu putea trece cu vederea a�a ceva. F�cuser� un aranjament cu ambele p�r�i, a�a încât impozitele, dobânzile �i penalit��ile erau considerate „afaceri în derulare”. A�a cum nu po�i s� iei cu tine nimic dup� ce mori, la fel, nu po�i r�mâne dator Unchiului Sam. De aceea, obliga�ia mea de fantom� era s�-mi bântui uciga�ul.
- Ok, Growser, am strâns din din�i, �i când ai observat c�-�i lipse�te sufletul?
Î�i întinse picioarele pe podea.
- Ieri diminea��. M-am trezit la aceea�i or� ca de obicei, dar, de data asta, am sim�it a�a, un sentiment de goliciune. Pur �i simplu parc� nu mai eram eu – nu aveam vlag�, nimic. Î�i privi, dezgustat, trabucul: Uite, hai s� lu�m trabucul �sta cubanez – nu-i simt gustul. Ce s� mai zic de mâncare? Îmi vine s� vomit când o v�d! Fir-a� al dracului s� fiu! M� duc la restaurant �i nimic, niciun fel de mâncare nu mai are gust pentru mine.
Am coborât prin aer pentru a-l putea privi în ochi.
- E�ti sigur c� sufletul t�u nu �i-a f�cut bagajele �i te-a p�r�sit pur �i simplu? Ca fostele tale so�ii? Poate c� s-a dus s�-�i caute un trup mai confortabil ... Sau poate c� �i-a sunat ceasul ...
- Ce? Vrei s� spui c� s-ar putea s� dau ortu’ din clip� în clip�? m� întreb� el, lingându-�i buzele �i privindu-m� încruntat. Zâmbetul meu nu-l încânt� prea mult. Adic� Barosanu’ de Sus a hot�rât c� trebuie s� m� car de pe lumea asta, dar înc� nu a transmis mesajul cui trebuia? M-am gândit �i eu la asta. Dar chestia aia, sufletul meu, vreau s� zic, a disp�rut deja de dou�zeci �i patru de ore �i eu înc� sunt în via��.
- Oho, dou�zeci �i patru de ore e mult chiar �i pentru ora�ul �sta! m-am amuzat eu.
- Mda. M� rog, am venit aici c�ci mi-am zis c� un tip ca tine trebuie s� aib� ni�te cuno�tin�e printre cei de pe lumea cealalt�, m� în�elegi, nu? �i trebuie s� recuno�ti c� ai nevoie de m�lai, iar eu am din bel�ug.
Aici avea dreptate. Tot ce-mi doream era s�-mi pl�tesc datoriile fa�� de Fisc. Poate astfel a� fi putut s� fac marele pas.
- Ok, i-am r�spuns. Am s� v�d ce pot face pentru tine.
- Bine, atunci, spuse Growser �i s�ri în picioare, aruncând trabucul cu grea�� i zdrobindu-l cu talpa. Afl� cine mi-a furat sufletul, McCaffrey, c�ci �tii doar, nimeni nu fur� nimic de la Dugan Growser, l�tr� el, ridicându-�i degetul scheletic în aer, în semn de amenin�are, atât pentru Cel de Sus cât �i pentru Cel de Jos.

continuarea în edi�ia tip�rit�