Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Will McIntosh,
Femeia cercetă restaurantul în felul acela în care o fac oamenii atunci când trebuie să întâlnească pe cineva despre care nu au decât o descriere vagă. În cazul de față, știa despre Samuel că avea aproape șaizeci de ani și că trebuia să poarte o geacă de blugi. Samuel îi fă-cu semn cu mâna. Îl văzu și se îndreptă spre separeul lui.
Era slabă și avea părul roșcat, întretă-iat de șuvițe vopsite în alb. Deși avea sânii mici, arăta, cumva, foarte sexy. Dar acum nu era vorba de o întâlnire de dragoste.
- Bună, Samuel, spuse în timp ce se așeză pe scaunul din fața lui. Își strânseră mâinile peste masă.
- Bună, Tuesday, mă bucur să te întâlnesc, în sfârșit.
Urmă un moment ciudat, de tăcere. Ce naiba poți să spui într-o astfel de situație? Dar, la o adică, mai fusese cineva vreodată într-o astfel de situație?
Fură salvați de chelnerița ce purta șapcă de baseball, iar la spate avea o codiță ștrengărească. În timp ce fata comandă, Samuel încerca să-și găsească cuvintele.
- Îți vine să crezi? Toată chestia asta e incredibil de prostească.
- Chiar așa? îi răspunse Tuesday, scuturându-și pletele roșcate. Adică vrei să spui că nu crezi în numinos?1.
Samuel zâmbi vag.
- Nu, nu cred în numinos.
Numinos? Cine naiba folosea cu-vântul ăsta?
- Hm, eu cred. Mi-ar plăcea să fiu parte din ceva nu-minos.
Tuesday se foi neliniștită pe canapeaua separeului du-pă care își aruncă unul dintre picioare pe pielea roșie în care era învelită aceasta și își legă, cu mare atenție, șiretul de la pantoful sport negru. Făcu această ope-rațiune cu mult entuziasm căci, în final, pantoful avea nu mai puțin de șase noduri. Își schimbă picioarele și începu să se ocupe de celălalt șiret.
- Cei mai mulți oameni nu își dau seama cât de important e să ai șireturile bine legate, spuse ea. Dacă un pantof e legat prea strâmt sau șiretul e prea larg, îți poți pierde echilibrul foarte ușor și nu poți merge acătărea.
- Dar acum stai pe loc, îi răspunse Samuel.
- Așa e, dar mai târziu va trebui să merg din nou.
- Aha. Samuel începu să se întrebe dacă făcuse bine că acceptase această întâlnire. Tipa părea că face parte din una din culturile new-age, atât de populare în ultima vreme. Probabil că următorul lucru pe care avea să-l facă era să-i sugereze să vizualizeze pacea mondială sau să ia legătura, prin spirit, cu cine știe ce prințesă moartă cu secole în urmă.
- Primarul crede că toată această întâmplare nu e, de fapt, doar o simplă întâmplare, îi spuse Tuesday.
- Asta pentru că e atât de disperat să se agațe de paie.
- Atunci de ce ai fost de acord să ne întâlnim? întrebă Tuesday. Pantofii îi reveniseră pe podeaua acoperită cu gresie neagră și albă.
Samuel nu răspunse și așteptă până ce chelnerița așeză paharele și shaker-ul uriaș, din metal strălucitor. Milkshake-ul său de căpșuni părea la fel de gros ca cimentul. De asta iubea locul ăsta.
continuare în ediția tipărită
Era slabă și avea părul roșcat, întretă-iat de șuvițe vopsite în alb. Deși avea sânii mici, arăta, cumva, foarte sexy. Dar acum nu era vorba de o întâlnire de dragoste.
- Bună, Samuel, spuse în timp ce se așeză pe scaunul din fața lui. Își strânseră mâinile peste masă.
- Bună, Tuesday, mă bucur să te întâlnesc, în sfârșit.
Urmă un moment ciudat, de tăcere. Ce naiba poți să spui într-o astfel de situație? Dar, la o adică, mai fusese cineva vreodată într-o astfel de situație?
Fură salvați de chelnerița ce purta șapcă de baseball, iar la spate avea o codiță ștrengărească. În timp ce fata comandă, Samuel încerca să-și găsească cuvintele.
- Îți vine să crezi? Toată chestia asta e incredibil de prostească.
- Chiar așa? îi răspunse Tuesday, scuturându-și pletele roșcate. Adică vrei să spui că nu crezi în numinos?1.
Samuel zâmbi vag.
- Nu, nu cred în numinos.
Numinos? Cine naiba folosea cu-vântul ăsta?
- Hm, eu cred. Mi-ar plăcea să fiu parte din ceva nu-minos.
Tuesday se foi neliniștită pe canapeaua separeului du-pă care își aruncă unul dintre picioare pe pielea roșie în care era învelită aceasta și își legă, cu mare atenție, șiretul de la pantoful sport negru. Făcu această ope-rațiune cu mult entuziasm căci, în final, pantoful avea nu mai puțin de șase noduri. Își schimbă picioarele și începu să se ocupe de celălalt șiret.
- Cei mai mulți oameni nu își dau seama cât de important e să ai șireturile bine legate, spuse ea. Dacă un pantof e legat prea strâmt sau șiretul e prea larg, îți poți pierde echilibrul foarte ușor și nu poți merge acătărea.
- Dar acum stai pe loc, îi răspunse Samuel.
- Așa e, dar mai târziu va trebui să merg din nou.
- Aha. Samuel începu să se întrebe dacă făcuse bine că acceptase această întâlnire. Tipa părea că face parte din una din culturile new-age, atât de populare în ultima vreme. Probabil că următorul lucru pe care avea să-l facă era să-i sugereze să vizualizeze pacea mondială sau să ia legătura, prin spirit, cu cine știe ce prințesă moartă cu secole în urmă.
- Primarul crede că toată această întâmplare nu e, de fapt, doar o simplă întâmplare, îi spuse Tuesday.
- Asta pentru că e atât de disperat să se agațe de paie.
- Atunci de ce ai fost de acord să ne întâlnim? întrebă Tuesday. Pantofii îi reveniseră pe podeaua acoperită cu gresie neagră și albă.
Samuel nu răspunse și așteptă până ce chelnerița așeză paharele și shaker-ul uriaș, din metal strălucitor. Milkshake-ul său de căpșuni părea la fel de gros ca cimentul. De asta iubea locul ăsta.
continuare în ediția tipărită
