Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Mike Resnick,
Elefanții de pe Neptun duceau o viață idilică. Niciunul nu a suferit vreodată de foame sau de vreo boală. Nu existau animale de pradă. Nu au luptat niciodată într-un război. Nu aveau prejudecăți. Rata natalității era egală cu rata mortalității. Nu aveau paraziți pe piele sau în intestine. Turma se deplasa cu o viteză care se adapta la membrii cei mai tineri și la cei mai slabi. Niciun elefant bolnav sau infirm nu a fost lăsat vreodată în urmă.
Erau o rasă remarcabilă, elefanții de pe Neptun. Își trăiau viața în pace și liniște, nu se certau niciodată între ei, cei bătrâni erau întotdeauna drăguți cu cei tineri. Când se năștea un nou membru, întreaga turmă se aduna pentru a sărbători. Când murea unul, întreaga turmă îl jelea. Nu existau animozități, gelozii meschine sau neînțelegeri nerezolvate.
Un singur lucru o împiedica să fie Utopia. Faptul că un elefant nu uită niciodată.
Niciodată. Oricât de mult ar încerca.
Când oamenii au aterizat în sfârșit pe Neptun în anul 2473 a.d, elefanții erau foarte temători. Totuși, s-au apropiat de nava spațială prietenoși și binevoitori.
Oamenii erau și ei un pic temători. Toate cercetările asupra planetei Neptun arătau că era un uriaș din gaze și totuși ei aterizaseră pe teren solid. Și dacă cercetările lor erau greșite, cine știe ce altceva mai era greșit?
Un bărbat înalt păși pe suprafața înghețată. Apoi altul. Apoi al trei-lea. Când în sfârșit ieșiră toți, erau aproape la fel de mulți oameni cât elefanți.
- Măi, să fiu al naibii! spuse comandantul oamenilor. Voi sunteți elefanți!
- Și voi sunteți oameni, spuseră elefanții iritați.
- Exact, răspunseră oamenii. Pretindem această planetă în numele Federației Unite a Pământului.
- Sunteți uniți acum? întrebară elefanții, simțindu-se ușurați.
- Ei bine, cei care au supraviețuit sunt.
- Purtați niște arme periculoase, spuseră elefanții, simțindu-se incomod.
- Fac parte din uniformă, au zis oamenii. Nu vă faceți griji. De ce să vrem să vă facem rău? A existat dintotdeauna o legătură puternică între oameni și elefanți.
Nu era chiar ceea ce își aminteau elefanții.
continuarea în ediția tipărită
Erau o rasă remarcabilă, elefanții de pe Neptun. Își trăiau viața în pace și liniște, nu se certau niciodată între ei, cei bătrâni erau întotdeauna drăguți cu cei tineri. Când se năștea un nou membru, întreaga turmă se aduna pentru a sărbători. Când murea unul, întreaga turmă îl jelea. Nu existau animozități, gelozii meschine sau neînțelegeri nerezolvate.
Un singur lucru o împiedica să fie Utopia. Faptul că un elefant nu uită niciodată.
Niciodată. Oricât de mult ar încerca.
Când oamenii au aterizat în sfârșit pe Neptun în anul 2473 a.d, elefanții erau foarte temători. Totuși, s-au apropiat de nava spațială prietenoși și binevoitori.
Oamenii erau și ei un pic temători. Toate cercetările asupra planetei Neptun arătau că era un uriaș din gaze și totuși ei aterizaseră pe teren solid. Și dacă cercetările lor erau greșite, cine știe ce altceva mai era greșit?
Un bărbat înalt păși pe suprafața înghețată. Apoi altul. Apoi al trei-lea. Când în sfârșit ieșiră toți, erau aproape la fel de mulți oameni cât elefanți.
- Măi, să fiu al naibii! spuse comandantul oamenilor. Voi sunteți elefanți!
- Și voi sunteți oameni, spuseră elefanții iritați.
- Exact, răspunseră oamenii. Pretindem această planetă în numele Federației Unite a Pământului.
- Sunteți uniți acum? întrebară elefanții, simțindu-se ușurați.
- Ei bine, cei care au supraviețuit sunt.
- Purtați niște arme periculoase, spuseră elefanții, simțindu-se incomod.
- Fac parte din uniformă, au zis oamenii. Nu vă faceți griji. De ce să vrem să vă facem rău? A existat dintotdeauna o legătură puternică între oameni și elefanți.
Nu era chiar ceea ce își aminteau elefanții.
continuarea în ediția tipărită
