Colectia de povestiri stiintifico-fantastice

de Daryl Gregory,

Dac� tu gânde�ti, „eu respir”, „eu” este în plus. Nu exist� niciun tu care spune „eu”. Ceea ce numim noi „eu” este doar o u�� care se balanseaz� atunci când inspir�m sau când expir�m.
Shun Ryu Suzuki

Obi�nuiam s� cred c� cel mai important organ din corp este creierul, pân� când am realizat cine îmi spunea asta.
Emo Phillips

Intru în cabinet, iar dr. S se sprijin� de birou, vorbind cu toat� convingerea cu p�rin�ii fetei moarte. Nu este fericit, dar când î�i ridic� privirile spre mine, fa�a îi zâmbe�te.
- �i iat-o! spune ca o gazd� a unui spectacol de divertisment care dezv�luie marele premiu. Cei doi oameni se întorc pe scaunele lor, în timp ce dr. Subramaniam îmi face cu ochiul într-un mod încurajator.
Mai întâi se ridic� în picioare tat�l, un b�rbat cu fa�a p�trat�, plin� de pete �i cu o burt� strâns�, pe care o poart� ca pe o minge de baschet. Ca �i în vizitele anterioare, se încrunt�, luptându-se s� exprime ce simte. Mama, pe de alt� parte, a plâns deja, iar fa�a ei e ca o carte deschis� în care se cite�te bucurie, team�, speran��, u�urare.
- Oh, Therese! spune ea. E�ti preg�tit� s� vii acas�?
Fiica lor se numea Therese. A murit din cauza unei supradoze cu aproape doi ani în urm�, �i de atunci Mitch �i Alice Klass au vizitat acest spital de zeci de ori, c�utându-�i fata. Î�i doresc cu disperare ca eu s� fiu fiica lor, a�a c�, în mintea lor, sunt deja.
Mâna mea este înc� pe clan�a u�ii.
- Am de ales?
Am doar 17 ani în acte. Nu am niciun ban, nici c�r�i de credit, slujb� sau ma�in�. Am doar o mân� de haine. Iar Robierto, cel mai solid paznic din pavilion, st� pe coridor în spatele meu, blocân-
du-mi fuga.
Mama Theresei pare c� a încetat, pentru o clip�, s� mai respire. Este o femeie supl�, cu oase sub�iri, care pare înalt� pân� când se ridic� în picioare lâng� altcineva. Mitch î�i pune o mân� pe um�rul ei, apoi o las� în jos.
Ca de obicei, de câte ori vin în vizit� Alice �i Mitch, eu m� simt ca �i cum a� intra în mijlocul unei telenovele, f�r� ca cineva s�-mi dea replicile. M� uit direct la dr. S, c�ruia i s-a întip�rit pe fa�� un zâmbet profesional. Anul trecut i-a convins pe p�rin�i de câteva ori s� m� lase s� stau mai mult, dar ei nu îl mai ascult� acum. Sunt tutorii mei legali �i au Alte Planuri. Dr. S se fere�te s� se uite la mine �i se freac� la nas.
- A�a m� gândeam �i eu, continui.
Tat�l se încrunt�. Mama izbucne�te în lacrimi proaspete �i plânge tot drumul pân� iese din cl�dire. Din u��, dr. Subramaniam ne prive�te cu mâinile în buzunare în timp ce ne îndep�rt�m spre ma�in�. În via�a mea nu am fost mai furioas� pe el, în niciunul din cei doi ani ai mei.

***

Drogul se nume�te Zen sau Zombi sau simplu Z. Datorit� lui dr. S, �tiu destul de bine cum a omorât-o drogul pe Therese.
- Uit�-te spre stânga, mi-a spus el într-o dup�-amiaz�! Acum prive�te spre dreapta! Ai v�zut ca-mera în cea�� atunci când î�i mi�cai ochii?
A a�teptat pân� când am repetat mi�carea.
- Nicio cea��. Nimeni nu o vede.
Genul �sta de lucruri îi face pe doctori s� se simt� stânjeni�i. Nu numai c� nimeni nu putea s� vad� cea�a, dar creierul o elimina complet. S�rea peste ea – imaginea din stânga, apoi cea din dreapta, f�r� nimic între ele – dup� care se juca cu no�iunea de timp a persoanei, a�a încât nici m�car nu p�rea c� lipse�te.
Cercet�torii au ajuns la concluzia c� mintea eli-mina tot timpul prostii de acest fel. Ei au fixat ni�te fire pe pacien�i �i le-au spus s� ridice un deget �i s�-l mi�te oricând doreau. De fiecare dat�, creierul a declan�at semnalul care se transmite la deget cu pân� la 120 de milisecunde înainte ca pacientul s� decid� în mod con�tient s�-l mi�te. Dr. S spunea c� se poate vedea creierul cum se înc�lze�te, chiar înainte de a con�tientiza pacientul mi�carea.
E ciudat, dar devine �i mai ciudat cu cât te gânde�ti mai mult la acest lucru. Iar eu m-am gândit foarte mult la asta. Mintea con�tient� – acel „eu” care gânde�te: „hei, mi-e sete, voi lua acea can� cu ap� rece” – nu a decis cu adev�rat nimic. Semnalul de a începe s� î�i mi�ti mâna a ajuns deja la jum�tatea drumului pân� la bra�, pân� s�-�i dai tu seama c� �i-e sete. Gândul este ceva ulterior. A propos, spune creierul, am decis s� î�i mi�ti bra�ul, a�a c� te rog s� ai �i tu gândul de a-l mi�ca.
Intervalul de timp e, în mod normal, de 120 de milisecunde, maximum. Zen îl extinde la nivel de minute. Ore.
Dac� dai peste cineva care ia Zen, nu vei observa mare lucru. Creierul persoanei ia înc� decizii, iar corpul înc� urmeaz� comenzile. Po�i vorbi cu el, iar el poate vorbi cu tine. V� pute�i spune unul altuia glume, pute�i s� ie�i�i la un hamburger, s� face�i temele sau s� face�i sex.
Dar persoana respectiv� nu este con�tient�. Nu exist� niciun „eu”. Ai putea, foarte bine, s� vorbe�ti unui computer. �i doi oameni care iau Zen – „tu” �i „eu” – sunt doar marionete vorbind altor marionete.

continuarea în edi�ia tip�rit�