Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Michael Swanwick,
Canicula se lăsa peste toată valea. Soarele era sus pe cer, orbitor și nemilos de alb între norii nemișcați, suficient de pu-ternic pentru a topi plumbul din pământ. Cei doi oameni coborau înălțimile târându-și picioarele, du-când între ei instalația de foraj. La marginea drumului licărea o mică dâră de metal, scurs dintr-o cisternă ce căra staniu din munți.
Din cealaltă direcție venea un călător înalt de zece picioare, cu un costum negru, discret, care le-a făcut din mână, dar, deși trecuseră săptămâni bune de când nu mai văzuseră o altă ființă umană, nu i-au răspuns. Călătorul trecu pe lângă ei și dispăru în susul drumului. Canicula pârjolea terenul, care devenise negru și tare.
Patang și MacArthur mergeau de ore întregi și se așteptau să mai meargă încă pe atât. Dar drumul coti deodată și, la poalele dealului, la umbra unei stânci din bazalt, se ivi un popas. De cele mai multe ori, munca lor îi ținea departe de drumuri și popasuri. De mai mult de o lună trăiau în propriile costume și dormeau ținuți tot de harnașamentul costumelor.
Se uitau cu prudență unul la altul, fiecare oglindindu-se în viziera de la casca celuilalt. Motoarele costumelor degajau o căldură insuportabilă. Fără să-și spună vreun cuvânt, au fost de acord să se oprească.
În timp ce se apropiau, popasul a transmis prin radio tarifele. Funcțiile autonome ale costumelor au negociat în locul lor, iar ei au așezat cu grijă instalația de foraj lângă clădire.
- Scoate prelata ca să nu se deformeze, zise MacArthur, apoi intră.
Patang desfășură foaia aurie a prelatei, apoi îl urmă înăuntru. Când Patang intră, MacArthur își dăduse deja costumul jos și era așezat la o masă din fontă, cu două căni de apă în față. Pentru o clipă, ea încercă să spere că totul va fi bine. Apoi el își ridică privirea:
- Zece dolari cana.
O cană era pe jumătate goală. Bău restul dintr-o singură sorbitură și întinse laba păroasă după a doua. Îi crescuse barba de când nu-l mai văzuse și îl putea mirosi din partea cealaltă a camerei. Probabil că și el o putea mirosi.
- Jigodiile te fac să fii numai pe drumuri.
Patang ieși din costum. Își întinse brațele cât erau de lungi, umplând spațiul camerei. Tot spațiul acela! Avea o lățime de douăzeci de picioare și nu erau fe-restre. Era doar o masă cu șase scaune din fier. Jumătate de duzină de paturi erau strânse lângă perete. Un șir de rafturi oferea bunuri ale Companiei, pe care niciunul din ei nu și le putea permite. Mai erau o toaletă cu plată și un duș, tot cu plată. Era și un dulap medical gratuit, dar dacă încercai să iei ceva doar pentru propria plăcere, Compania afla și te amenda corespunzător.
Pe Patang o furnica și o mânca pielea din cauza acumulării transpirației.
continuarea în ediție tipărită
Din cealaltă direcție venea un călător înalt de zece picioare, cu un costum negru, discret, care le-a făcut din mână, dar, deși trecuseră săptămâni bune de când nu mai văzuseră o altă ființă umană, nu i-au răspuns. Călătorul trecu pe lângă ei și dispăru în susul drumului. Canicula pârjolea terenul, care devenise negru și tare.
Patang și MacArthur mergeau de ore întregi și se așteptau să mai meargă încă pe atât. Dar drumul coti deodată și, la poalele dealului, la umbra unei stânci din bazalt, se ivi un popas. De cele mai multe ori, munca lor îi ținea departe de drumuri și popasuri. De mai mult de o lună trăiau în propriile costume și dormeau ținuți tot de harnașamentul costumelor.
Se uitau cu prudență unul la altul, fiecare oglindindu-se în viziera de la casca celuilalt. Motoarele costumelor degajau o căldură insuportabilă. Fără să-și spună vreun cuvânt, au fost de acord să se oprească.
În timp ce se apropiau, popasul a transmis prin radio tarifele. Funcțiile autonome ale costumelor au negociat în locul lor, iar ei au așezat cu grijă instalația de foraj lângă clădire.
- Scoate prelata ca să nu se deformeze, zise MacArthur, apoi intră.
Patang desfășură foaia aurie a prelatei, apoi îl urmă înăuntru. Când Patang intră, MacArthur își dăduse deja costumul jos și era așezat la o masă din fontă, cu două căni de apă în față. Pentru o clipă, ea încercă să spere că totul va fi bine. Apoi el își ridică privirea:
- Zece dolari cana.
O cană era pe jumătate goală. Bău restul dintr-o singură sorbitură și întinse laba păroasă după a doua. Îi crescuse barba de când nu-l mai văzuse și îl putea mirosi din partea cealaltă a camerei. Probabil că și el o putea mirosi.
- Jigodiile te fac să fii numai pe drumuri.
Patang ieși din costum. Își întinse brațele cât erau de lungi, umplând spațiul camerei. Tot spațiul acela! Avea o lățime de douăzeci de picioare și nu erau fe-restre. Era doar o masă cu șase scaune din fier. Jumătate de duzină de paturi erau strânse lângă perete. Un șir de rafturi oferea bunuri ale Companiei, pe care niciunul din ei nu și le putea permite. Mai erau o toaletă cu plată și un duș, tot cu plată. Era și un dulap medical gratuit, dar dacă încercai să iei ceva doar pentru propria plăcere, Compania afla și te amenda corespunzător.
Pe Patang o furnica și o mânca pielea din cauza acumulării transpirației.
continuarea în ediție tipărită
