Colectia de povestiri sci-fi

AVERTISMENT – ÎNCÃLCAREA 
TEMPERAMENTULUI
AVERTISMENT – ÎNCÃLCAREA 
TEMPERAMENTULUI
AVERTISMENT – ÎNCÃLCAREA 
TEMPERAMENTULUI

AÞI PRIMIT O PENALIZARE 
DE 20 DE PUNCTE
MAI AVEÞI 30 DE PUNCTE  PÂNÃ LA
REAJUSTAREA OBLIGATORIE

Mark Walters a privit în jos, la cioburile de sticlã de la picioarele sale ºi s-a stãpânit cu greu sã nu sarã pe ele, sã le fãrâmiþeze ºi mai mult.
Vocea monotonã de la brãþara sa ºi-a oprit acatistul ºi s-a fãcut tãcere din nou. S-a strãduit sã îºi controleze din nou respiraþia, fãcând exerciþiile pe care a fost învãþat sã le facã pentru calmare, rugându-se ca, de data asta, sã funcþioneze ºi sperând cã senzorii vor rãmâne tãcuþi. De data asta a reuºit. Nu s-a mai aprins ledul roºu ºi vocea nu s-a mai fãcut auzitã.
Ea a început sã râdã din nou. Tot lucrul ãsta l-a enervat ºi prima datã – rânjetul ãla ºi privirea urâtã din ochii ei. Cum a putut vreodatã sã se îndrãgosteascã de ea?
- Ai vrea s-o fac, nu? a spus, încercând sã îºi pãstreze calmul. Ai vrea sã mã bagi din nou acolo, nu?
Ea a izbucnit în râsete, mai zgomotos de data aceasta, iar el a fãcut un pas spre ea, dupã care s-a oprit, înlemnit, în timp ce ledul roºu a început sã clipeascã. κi þinea respiraþia. Lumina clipea în continuu. S-a întors ºi a pãrãsit camera, încercând sã ignore râsul ce îl urmãrea.
30 de puncte. Încã o astfel de izbucnire îl despãrþea de programul de reabilitare ºi încã mai avea în faþã trei sãptãmâni din aceastã lunã. ªtia cã va trebui sã rãmânã calm, dar era încrezãtor cã o va putea face. Va trebui sã reuºeascã – în niciun caz nu ar mai fi putut rezista în clinicã.
Ultima internare aproape cã îl omorâse – medicamentaþia, exerciþiile, încercãrile repetate de spãlare a creierului ºi, cea mai rea dintre toate, brãþara – stigmatizarea ce îl fãcea un paria, lesa ce îl þinea sub control.
Avea nevoie de ceva de bãut, dar nu prea avea încredere în el sã o facã. Bãutura a fost dintotdeauna cea mai mare problemã a sa ºi a fost ºi cauza ultimelor douã internãri – prima datã din cauza beþiei ºi a tulburãrii liniºtii publice, iar a doua oarã din cauza unei bãtãi cu un tip într-un bar, cãruia i-a rupt mandibula ºi care l-a costat douã luni de „reajustare”.
Lumina roºie de la brãþarã a început sã clipeascã din nou, lucru ce l-a fãcut sã se lupte sã îºi pãstreze controlul. O auzea pe Sandra în bucãtãrie, dar s-a gândit cã nu ar fi o idee prea bunã sã stea în aceeaºi camerã cu ea. Poate o bãuturã ar fi rãul cel mai mic.
În bar era liniºte ºi întuneric la acea orã. În asemenea vremuri grele, din ce în ce mai puþini oameni îºi puteau permite acest lux, lucru ce fãcea ca numai cei mai împãtimiþi bãutori sã fie acolo. Pe cei mai mulþi dintre ei i-a recunoscut – de fapt pe mulþi dintre ei obiºnuia sã îi considere prieteni – înainte de a fi „etichetat” de brãþarã. ªi-a þinut mâna cu brãþara în buzunar când a întins cardul.
- Bere, a cerut el, cât mai rece.
Barmanul a trecut cardul prin scanner, dupã care i l-a dat înapoi.
- Îmi pare rãu, Mike, a spus în timp ce îi arãta display-ul.
NU SUNT FONDURI SUFICIENTE
S-a uitat la el cu neîncredere. Abia ieri depusese 1000 de lire, salariul pe o lunã. I-a dat înapoi cardul barmanului.