Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Anthony R Lewis,
E straniu să fii pe o navă spațială și nu pe Mrrthow. E și mai ciudat când îți dai seama că nimeni de pe Mrrthow nu are nave spațiale. Totuși, sunt la bordul unei nave spațiale, așa că cineva are una. Proprietarii acesteia nu sunt de pe Mrrthow. Ei nu sunt oameni, după definiția mea de acum cinci zile. Noua mea definiție este mai universală – orice ființe care îmi controlează hrana și aerul și îmi plătesc un salariu înseamnă „oameni”. Asta este o definiție practică și eu sunt un vavacq practic.
Ca persoană practică, eu curăț mesele din bucătărie. Romanele de aventuri citite pe Mrrthow m-au făcut să cred că acest lucru este făcut de ma-șini, dar am aflat că mașinile costă mai mult decât Îngrijitorii Generali (Ucenici) și că nu este nici pe jumătate la fel de satisfăcător să lovești mașini. Nu știu cum de știu acest limbaj și nici cum de scrisorile mele de recomandare sunt în regulă. Presupun că sunt un pion într-un joc cu mulți Jucători Ascunși în spatele scenei. Mi-aș face griji, dar primul lucru la care mă gândesc este să supraviețuiesc.
Doamna Susan intră în bucătărie, aplecându-se pentru a nu se lovi la cap. Ea e om și ei sunt înalți. Își plimbă mâna ei cu cinci degete de-a lungul tăbliei mesei.
- Nu-i destul de curată. Fă-o din nou, vavacqule.
Se întoarce și pleacă.
Oamenilor nu le place de vavacqi. (Da, există vavacqi aici. Asta m-a nedumerit la început.) Doamna Susan preluase această trăsătură culturală și o perpetua.
- Vavacqule, spuse ea. Dacă nația voastră ar fi practicat ingineria genetică și criogenia forțată timp de câteva milioane de ani, ați putea fi eligibili, dacă ați aplica pentru un mini-parteneriat cu lichenii. Tu, zâmbi ea sardonic, nu ai fi ajuns în a doua generație.
Când zâmbește sardonic, dinții ei albi de omnivor contrastează cu fața ei măslinie.
Am terminat curățenia și m-am întors în dormitorul meu. Pe drum am trecut pe lângă alt echipaj; nici unul dintre ei nu era vavacq, dar nici om nu era. Cred că doamna Susan este într-un fel de misiune de pregătire. Nu mă așteptam la atât de multe specii. Oamenii noștri de știință spuneau că acest lucru este foarte improbabil; o altă teorie bună demontată de fapte. „Nu m-am gândit niciodată la asta“, era opinia generală (și se potrivește cu noua mea definiție despre oameni). Era urmată de: „Întotdeauna a fost așa.“
Câțiva cu orientare mai mistică credeau că o Rasă Superioară a semănat prin galaxie forme de viață din motive numai de ei știute. Li se spunea Bătrânii, Grădinarii sau Creatorii, în funcție de specificul sectei implicate.
Locuința mea este mică. Posesiile mele actuale sunt două uniforme și o servietă cu articole de toaletă. Am început să accesez secțiunile disponibile din memoria computerului navei. Cea mai mare parte pare să fie pornografie. Există și informații autobiografice în alte limbi, dar eu nu le cunosc. Nu știu cum de am învățat această limbă pe care o vorbesc. Mă duc la culcare.
Căpitanul este un Lobote – descendent dintr-un grup carnivor; noi suntem grupul surogat. O evit pe doamna Susan; cred că mă disprețuiește, fiind un specimen vavacq. Nu am avut ocazia să fiu jignitor față de ea. Dată fiind mărimea și puterea ei evidentă, cred că răspunsul potrivit pentru grosolănia ei este o tăcere demnă sau un „Da, doamnă.” Eu sunt singurul vavacq de pe navă. Știu că mai sunt și alții în galaxie. Nimeni nu crede că sunt neobișnuit. Există referiri la vavacqi în unele cărți. Favorabile, nefavorabile sau autobiografice, în funcție de specia sau de personalitatea autorului. Este clar că vavacqii nu sunt Rasa Superioară, din nicio perspectivă.
Nu cred că sunt aici pentru a fi Îngrijitor General. Cineva sau ceva m-a adus aici pentru un alt motiv. Doresc să mă fi informat și pe mine despre ce ar trebui să fac. N-ar fi o idee deșteaptă să abordez situația mea cu nimeni de la bord. Ei toți știu ce ar trebui să fac eu.
Am auzit că vom intra din nou mâine în Spațiul Real și vom andoca la o stație orbitală. Nu aterizăm pe planete, ar costa prea mult. Dacă nu fac vreo prostie, voi obține permis pentru a părăsi stația.
Bucătarul îmi ordonă să prind niște paraziți care furau mâncare. Am construit trei capcane pentru paraziți. Doamna Susan mă lovi când mă târam să le pun într-un dulap invadat. Am scheunat când una din capcane s-a declanșat peste laba mea. Cred că ea a zâmbit. E așa de ușor să-i mulțumești pe unii oameni.
continuarea în ediția tipărită
Ca persoană practică, eu curăț mesele din bucătărie. Romanele de aventuri citite pe Mrrthow m-au făcut să cred că acest lucru este făcut de ma-șini, dar am aflat că mașinile costă mai mult decât Îngrijitorii Generali (Ucenici) și că nu este nici pe jumătate la fel de satisfăcător să lovești mașini. Nu știu cum de știu acest limbaj și nici cum de scrisorile mele de recomandare sunt în regulă. Presupun că sunt un pion într-un joc cu mulți Jucători Ascunși în spatele scenei. Mi-aș face griji, dar primul lucru la care mă gândesc este să supraviețuiesc.
Doamna Susan intră în bucătărie, aplecându-se pentru a nu se lovi la cap. Ea e om și ei sunt înalți. Își plimbă mâna ei cu cinci degete de-a lungul tăbliei mesei.
- Nu-i destul de curată. Fă-o din nou, vavacqule.
Se întoarce și pleacă.
Oamenilor nu le place de vavacqi. (Da, există vavacqi aici. Asta m-a nedumerit la început.) Doamna Susan preluase această trăsătură culturală și o perpetua.
- Vavacqule, spuse ea. Dacă nația voastră ar fi practicat ingineria genetică și criogenia forțată timp de câteva milioane de ani, ați putea fi eligibili, dacă ați aplica pentru un mini-parteneriat cu lichenii. Tu, zâmbi ea sardonic, nu ai fi ajuns în a doua generație.
Când zâmbește sardonic, dinții ei albi de omnivor contrastează cu fața ei măslinie.
Am terminat curățenia și m-am întors în dormitorul meu. Pe drum am trecut pe lângă alt echipaj; nici unul dintre ei nu era vavacq, dar nici om nu era. Cred că doamna Susan este într-un fel de misiune de pregătire. Nu mă așteptam la atât de multe specii. Oamenii noștri de știință spuneau că acest lucru este foarte improbabil; o altă teorie bună demontată de fapte. „Nu m-am gândit niciodată la asta“, era opinia generală (și se potrivește cu noua mea definiție despre oameni). Era urmată de: „Întotdeauna a fost așa.“
Câțiva cu orientare mai mistică credeau că o Rasă Superioară a semănat prin galaxie forme de viață din motive numai de ei știute. Li se spunea Bătrânii, Grădinarii sau Creatorii, în funcție de specificul sectei implicate.
Locuința mea este mică. Posesiile mele actuale sunt două uniforme și o servietă cu articole de toaletă. Am început să accesez secțiunile disponibile din memoria computerului navei. Cea mai mare parte pare să fie pornografie. Există și informații autobiografice în alte limbi, dar eu nu le cunosc. Nu știu cum de am învățat această limbă pe care o vorbesc. Mă duc la culcare.
Căpitanul este un Lobote – descendent dintr-un grup carnivor; noi suntem grupul surogat. O evit pe doamna Susan; cred că mă disprețuiește, fiind un specimen vavacq. Nu am avut ocazia să fiu jignitor față de ea. Dată fiind mărimea și puterea ei evidentă, cred că răspunsul potrivit pentru grosolănia ei este o tăcere demnă sau un „Da, doamnă.” Eu sunt singurul vavacq de pe navă. Știu că mai sunt și alții în galaxie. Nimeni nu crede că sunt neobișnuit. Există referiri la vavacqi în unele cărți. Favorabile, nefavorabile sau autobiografice, în funcție de specia sau de personalitatea autorului. Este clar că vavacqii nu sunt Rasa Superioară, din nicio perspectivă.
Nu cred că sunt aici pentru a fi Îngrijitor General. Cineva sau ceva m-a adus aici pentru un alt motiv. Doresc să mă fi informat și pe mine despre ce ar trebui să fac. N-ar fi o idee deșteaptă să abordez situația mea cu nimeni de la bord. Ei toți știu ce ar trebui să fac eu.
Am auzit că vom intra din nou mâine în Spațiul Real și vom andoca la o stație orbitală. Nu aterizăm pe planete, ar costa prea mult. Dacă nu fac vreo prostie, voi obține permis pentru a părăsi stația.
Bucătarul îmi ordonă să prind niște paraziți care furau mâncare. Am construit trei capcane pentru paraziți. Doamna Susan mă lovi când mă târam să le pun într-un dulap invadat. Am scheunat când una din capcane s-a declanșat peste laba mea. Cred că ea a zâmbit. E așa de ușor să-i mulțumești pe unii oameni.
continuarea în ediția tipărită
