Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Ted Chiang,
Acesta este un avertisment! Vă rugăm citiți cu atenție.
Cred că până acum ați văzut deja un Predictor; până la momentul în care dumneavoastră citiți aceste rânduri, au fost vândute mi-lioane deja. Pentru cei care nu au văzut încă unul, trebuie să știți că e un dispozitiv mic, ca o telecomandă pentru mașină. Singurele trăsături distinctive sunt un buton și un LED verde și mare. Dacă apeși butonul, LED-ul clipește. De fapt, clipește cu o secundă înainte de a apăsa butonul.
Majoritatea oamenilor a spus că, atunci când l-a folosit pentru prima dată, a fost ca și cum ar fi jucat un joc ciudat, dar ușor, al cărui scop era să apeși pe buton după ce vezi lumina clipind. Dar atunci când încerci să încalci regulile, afli că nu o poți face. Dacă încerci să apeși butonul fără a vedea flashul, acesta apare imediat și oricât de repede ai reacționa, nu reușești niciodată să apeși butonul decât după ce a trecut o secundă. Dacă aștepți să clipească, cu scopul de a apăsa butonul după aceea, LED-ul nu se aprinde niciodată. Orice ai face, lumina întotdeauna precede apăsarea butonului. NU poți înșela un Predictor.
Inima oricărui Predictor este un circuit cu amânare temporală negativă – trimite un semnal înapoi în timp. Toate implicațiile tehnologiei vor deveni vi-zibile mai târziu, când vor fi atinse amânări negative mai mari de o secundă, dar nu acesta este avertismentul. Problema imediată este aceea că Predictorii demonstrează că, de fapt, nu există libe-rul arbitru.
Dintotdeauna au existat argumente în favoarea faptului că liberul arbitru nu este decât o iluzie, unele dintre acestea bazate pe fizică, altele pe pură logi-că. Cei mai mulți sunt de acord că aceste argumente sunt de netăgăduit, dar nimeni nu ac-ceptă, de fapt, concluzia. Experiența de a beneficia de liberul arbitru este prea puternică pentru ca un argument să poată prevala. Este nevoie de o demonstrație practică. Pe care o oferă un Predictor.
În mod normal, o persoană se joacă cu un Predictor, în mod compulsiv, timp de câteva zile, arătându-l prietenilor și încercând diferite metode pentru a-l păcăli. O persoană poate părea că și-a pierdut interesul față de acesta, dar nimeni nu poate uita ce înseamnă el – în următoarele săptămâni, implicațiile unui viitor implacabil se cimentează în ei. Unii oameni, realizând că alegerile pe care le fac nu contează, refuză să mai facă vreo alegere. Ca o legiune de scribi, nu se mai angajează în nicio acțiune spontană. În cele din urmă, o treime dintre cei care se joacă cu un Predictor trebuie să fie spitali-zați, întrucât refuză să se mai hrănească. Starea finală este mutismul akinetic, un fel de comă. Vor urmări mișcările cu ochii și își vor schimba poziția din când în când, dar nimic mai mult. Capacitatea de mișcare rămâne, dar dispare motivația.
continuarea în ediția tipărită
Cred că până acum ați văzut deja un Predictor; până la momentul în care dumneavoastră citiți aceste rânduri, au fost vândute mi-lioane deja. Pentru cei care nu au văzut încă unul, trebuie să știți că e un dispozitiv mic, ca o telecomandă pentru mașină. Singurele trăsături distinctive sunt un buton și un LED verde și mare. Dacă apeși butonul, LED-ul clipește. De fapt, clipește cu o secundă înainte de a apăsa butonul.
Majoritatea oamenilor a spus că, atunci când l-a folosit pentru prima dată, a fost ca și cum ar fi jucat un joc ciudat, dar ușor, al cărui scop era să apeși pe buton după ce vezi lumina clipind. Dar atunci când încerci să încalci regulile, afli că nu o poți face. Dacă încerci să apeși butonul fără a vedea flashul, acesta apare imediat și oricât de repede ai reacționa, nu reușești niciodată să apeși butonul decât după ce a trecut o secundă. Dacă aștepți să clipească, cu scopul de a apăsa butonul după aceea, LED-ul nu se aprinde niciodată. Orice ai face, lumina întotdeauna precede apăsarea butonului. NU poți înșela un Predictor.
Inima oricărui Predictor este un circuit cu amânare temporală negativă – trimite un semnal înapoi în timp. Toate implicațiile tehnologiei vor deveni vi-zibile mai târziu, când vor fi atinse amânări negative mai mari de o secundă, dar nu acesta este avertismentul. Problema imediată este aceea că Predictorii demonstrează că, de fapt, nu există libe-rul arbitru.
Dintotdeauna au existat argumente în favoarea faptului că liberul arbitru nu este decât o iluzie, unele dintre acestea bazate pe fizică, altele pe pură logi-că. Cei mai mulți sunt de acord că aceste argumente sunt de netăgăduit, dar nimeni nu ac-ceptă, de fapt, concluzia. Experiența de a beneficia de liberul arbitru este prea puternică pentru ca un argument să poată prevala. Este nevoie de o demonstrație practică. Pe care o oferă un Predictor.
În mod normal, o persoană se joacă cu un Predictor, în mod compulsiv, timp de câteva zile, arătându-l prietenilor și încercând diferite metode pentru a-l păcăli. O persoană poate părea că și-a pierdut interesul față de acesta, dar nimeni nu poate uita ce înseamnă el – în următoarele săptămâni, implicațiile unui viitor implacabil se cimentează în ei. Unii oameni, realizând că alegerile pe care le fac nu contează, refuză să mai facă vreo alegere. Ca o legiune de scribi, nu se mai angajează în nicio acțiune spontană. În cele din urmă, o treime dintre cei care se joacă cu un Predictor trebuie să fie spitali-zați, întrucât refuză să se mai hrănească. Starea finală este mutismul akinetic, un fel de comă. Vor urmări mișcările cu ochii și își vor schimba poziția din când în când, dar nimic mai mult. Capacitatea de mișcare rămâne, dar dispare motivația.
continuarea în ediția tipărită
