Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Ruth Nestvold,
Să cheltui un credit luat ilegal era dificil, însă existau posibilități, dacă erai isteț. Întotdeauna există posibilități. Să utilizezi o unitate morfică ilegal era și mai dificil, dar, după părerea lui Mallory, merita riscul.
Prietene ca Lorraine au transformat acest lucru în realitate. Lorraine - tehnician laborant la Softec, era și inteligentă și lacomă; ca să câștige un ban în plus, i-a permis lui Mallory să folosească unitățile în afara programului. Mallory nu avea nici cea mai vagă idee dacă și ceilalți agenți morfici erau clienți clandestini – puteai să te bizui pe Lorraine că-și ține gura.
- Nu înțeleg de ce nu co-mercializează aceste lucruri în scop recreativ, a spus Lorraine în timp ce regla casca de download pe capul lui Mallory.
- Fac eu teste pentru asta, spuse Mallory, zâmbind larg.
Lorraine se încruntă.
- Nu e de glumă. Luna trecută, Softec l-a pierdut pe Max odată cu pierderea identității. Ai grijă, fato.
- Am grijă.
- Sper. Un alt lucru pe care nu îl înțeleg este de ce tocmai tu din toți oamenii simți nevoia să-ți schimbi înfățișarea.
Se uită, bineînțeles, la sânii dezgoliți ai lui Mallory, pe care bărbații tindeau să-i caracterizeze ca fiind perfecți.
Mallory se uită în oglinda din spatele lui Lorraine și ridică din umeri. Poate că nu avea nimic de obiectat cu privire la înfățișarea ei fizică, dar nu despre asta era vorba. Ca morf, nu depindea de ea însăși, de identitatea ei proprie; putea să scape de ea, sub orice formă dorea, putea să fie oricine voia.
- Nu are nicio legătură cu asta, Lorraine.
- Da, îmi dau seama. Nu ești o fată ușor de mulțumit. Acum întinde-te.
Cu o privire hotărâtă, Lorraine conectă corpul, pe care Mallory trebuia să-l pără-sească curând, la aparatele de respirație artificială.
Unii agenți nu puteau suferi senzațiile procesului morfic efectiv. Mallory nu făcea parte din această categorie. Imediat ce s-a așezat pe patul cu arcuri, stomacul începuse să se agite de la emoția așteptării. De partea cealaltă a echipamentului de transfer se afla unitatea morfică, lungă și neagră. Părea fără viață, dar de fapt era o matrice ADN controlată de o rețea neurală. După transferul minții, această unitate urma să devină habitatul lui Mallory pentru câteva ore și, cu ajutorul tehnologiei de asamblare, putea să se transforme în orice dorea.
- Sunt gata.
Dar Lorraine nu a început imediat transferul, uitându-se la Mallory cu ochi negri care exprimau altceva decât lăcomie.
- Ai grijă să mă anunți dacă simți cumva efectele spălării creierului, da?
- Bineînțeles, răspunse ea cu nerăbdare.
Nu se va întâmpla. Excursiile ei în alte corpuri nu însemnau nimic grav. Nu avusese niciodată nici măcar o stare de amețeală, fără a mai vorbi de simptome mai grave, ca stările de leșin.
Într-un sfârșit, Lorraine începu transferul. După ce mintea s-a desprins de corp, Mallory a fost cuprinsă de o stare de bună dispoziție. Era liberă.
continuarea în ediția tipărită
Prietene ca Lorraine au transformat acest lucru în realitate. Lorraine - tehnician laborant la Softec, era și inteligentă și lacomă; ca să câștige un ban în plus, i-a permis lui Mallory să folosească unitățile în afara programului. Mallory nu avea nici cea mai vagă idee dacă și ceilalți agenți morfici erau clienți clandestini – puteai să te bizui pe Lorraine că-și ține gura.
- Nu înțeleg de ce nu co-mercializează aceste lucruri în scop recreativ, a spus Lorraine în timp ce regla casca de download pe capul lui Mallory.
- Fac eu teste pentru asta, spuse Mallory, zâmbind larg.
Lorraine se încruntă.
- Nu e de glumă. Luna trecută, Softec l-a pierdut pe Max odată cu pierderea identității. Ai grijă, fato.
- Am grijă.
- Sper. Un alt lucru pe care nu îl înțeleg este de ce tocmai tu din toți oamenii simți nevoia să-ți schimbi înfățișarea.
Se uită, bineînțeles, la sânii dezgoliți ai lui Mallory, pe care bărbații tindeau să-i caracterizeze ca fiind perfecți.
Mallory se uită în oglinda din spatele lui Lorraine și ridică din umeri. Poate că nu avea nimic de obiectat cu privire la înfățișarea ei fizică, dar nu despre asta era vorba. Ca morf, nu depindea de ea însăși, de identitatea ei proprie; putea să scape de ea, sub orice formă dorea, putea să fie oricine voia.
- Nu are nicio legătură cu asta, Lorraine.
- Da, îmi dau seama. Nu ești o fată ușor de mulțumit. Acum întinde-te.
Cu o privire hotărâtă, Lorraine conectă corpul, pe care Mallory trebuia să-l pără-sească curând, la aparatele de respirație artificială.
Unii agenți nu puteau suferi senzațiile procesului morfic efectiv. Mallory nu făcea parte din această categorie. Imediat ce s-a așezat pe patul cu arcuri, stomacul începuse să se agite de la emoția așteptării. De partea cealaltă a echipamentului de transfer se afla unitatea morfică, lungă și neagră. Părea fără viață, dar de fapt era o matrice ADN controlată de o rețea neurală. După transferul minții, această unitate urma să devină habitatul lui Mallory pentru câteva ore și, cu ajutorul tehnologiei de asamblare, putea să se transforme în orice dorea.
- Sunt gata.
Dar Lorraine nu a început imediat transferul, uitându-se la Mallory cu ochi negri care exprimau altceva decât lăcomie.
- Ai grijă să mă anunți dacă simți cumva efectele spălării creierului, da?
- Bineînțeles, răspunse ea cu nerăbdare.
Nu se va întâmpla. Excursiile ei în alte corpuri nu însemnau nimic grav. Nu avusese niciodată nici măcar o stare de amețeală, fără a mai vorbi de simptome mai grave, ca stările de leșin.
Într-un sfârșit, Lorraine începu transferul. După ce mintea s-a desprins de corp, Mallory a fost cuprinsă de o stare de bună dispoziție. Era liberă.
continuarea în ediția tipărită
