Colectia de povestiri sci-fi

Difuzoarele din tavanul spitalului emiteau o serie de sunete joase, ºoptite, de sintetizator, sunete care – se dovedise ºtiinþific – erau considerate relaxante. Reese îl privi pe bãiatul întins în patul de spital ºi simþi cã o lasã nervii.
Numele lui era Steward ºi tocmai fusese operat, dupã ce încasase un glonþ. În ultimele zile o luase razna ºi, supãrat ca zeul rãzboiului, se transformase într-un kamikaze. Mânat în acelaºi timp de un cod personal al onoarei, distrusese întreaga reþea. Griffith, Jordan, Spassky erau morþi ºi nimeni nu-l putuse opri pânã ce întreaga operaþiune din L.A. se dusese dracului. Nu vorbise încã nimic cu poliþaii, dar avea sã o facã, mai devreme sau mai târziu. Reese îºi scoase arma, deºi era încã destul de tulburatã.
Steward fusese minþit, tras pe sfoarã ºi manipulat. Cea care fãcuse toate astea era chiar ea, prietena lui, Reese. De aceea, îl ºi înþelesese când, dupã ce ºi-a dat seama cã fusese pãcãlit, o luase razna ucigându-i pe toþi.
Acum era rândul lui sã moarã.
Reese închise monitorul de supraveghere ca sã nu bipãie când Steward va muri. Steward deschise ochii. O recunoscu ºi Reese citi în ochii lui cã ºtia ce-l aºteaptã. Trebuia, de altfel, sã se fi aºteptat la una ca asta.
- Scuze, spuse ºi îºi ridicã arma. Ce altceva putea sã spunã? Hai sã rãmânem prieteni dupã ce vom termina cu asta?
Steward dãdu sã zicã ceva ºi ea simþi cum o ia razna din nou. Trase trei focuri cu arma cu amortizator ºi plecã. Poliþaii care-l pãzeau nu-i dãdurã nicio atenþie. Era îmbrãcatã într-un halat alb ºi purta ecusonul spitalului. Deghizã-rile perfecte erau specialitatea ei.

***

Reese plecã în Japonia sub o identitate falsã. La asta se pricepea de minune. În navã, bãu un cocktail ºi conectã interfaþa fotoliului în care stãtea la mini-computerul amplasat la baza capului. Închise ochii ºi, în tãcere, proiectã cele mai recente imagini pe centrii optici ai creierului. Buzele i se strânserã de furie acum cã reuºise, în sfârºit, sã afle ce se întâmplase cu adevãrat.
Medicamente extraterestre, tone întregi, erau transportate ilegal pe pãmânt. Reþeaua fusese imensã – cu mult mai mare decât crezuse ea – ºi acum Poliþia din L.A. descoperise totul. Poliþaii ºi agenþii de securitate de pretutindeni, chiar ºi cei din habitatele spaþiale, erau în alertã.
Crezuse tot timpul cã nu fãcuse altceva decât sã ajute ºi sã fie ajutatã de prieteni, dar prietenii ei o trãseserã pe sfoarã la fel cum fãcuse ºi ea cu Steward. Se dusese degeaba la L.A. – fusese o prostie sã o trimitã acolo. Faptul cã-l ucisese pe Steward nu putea opri avalanºa. Era deja prea mare. Singura modalitate prin care Reese putea sã scape era sã disparã cât mai repede.
Comandã încã o bãuturã, avea mare nevoie. Difuzoarele navetei transmiteau aceeaºi muzicã de sintetizator ca la spital. În minte îi apãru imaginea lui Steward, pe patul de spital ºi simþi cum o ia razna din nou. Se lãsã pe spate ºi începu sã urmãreascã focul care ieºea din aripile navetei.