Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Isaac Asimov
Eram singur și, dacă n-ai fost vreodată unicul reprezentant al rasei tale într-o lume cu miliarde de locuitori, atunci nu ai nicio idee ce înseamnă să te simți singur. Eram un monstru izgonit și nedorit în niciun loc din uni-vers.
Morty vorbea la telefon confirmându-mi această ipoteză.
- Îmi pare rău E, pur și simplu nu pot să-ți fac rost de un alt rol într-un film. Morty era impresarul meu. Să recunoaștem, pur și simplu nu ai talent.
- Dar, Morty, sunt un extraterestru. Dumnezeule, sunt Extrate-restrul, singurul de pe această planetă bleste-mată. Trebuie să existe un rol și pentru mine. Deodată mi-am dat seama că apartamentul în care locuiam era prea mare. Mi-am dat seama că pe zi ce trece devine tot mai mare. Și când am comparat chiria la apartament cu suma care îmi mai rămăsese în cont, mi-am dat seama brusc că apartamentul devenise uriaș.
- A dispărut elementul de noutate, puștiule. Chiar mă surprinde faptul că a durat timp de patru filme. Asta dacă nu punem la socoteală ultima ta apariție care n-a constat decât într-o secvență dintr-un vis. Realitatea este că oamenii nu au de gând să mai plătească să vadă ceva ce deja au văzut, chiar dacă e vorba de un extrate-restru. Și, hai să fim sinceri, nici măcar nu faci nimic. Pur și simplu exiști, mă înțelegi?
M-am uitat de jur împrejur la covoarele de pluș, la mobila veche din lemn masiv, la tablourile care în niciun caz nu au fost pictate de artiști flămânzi și săraci, lucruri de care următorul meu apar-tament va duce lipsă. M-am zărit cu coada ochiului în oglinda din partea opusă a încăperii. Tricoul meu cu Celtics atârna lălâu pe corpul meu slăbănog. Capul, care obișnuiam să cred că are o formă perfect normală, părea acum mult mai mare. Am clipit și genele argintii mi-au acoperit pentru o secundă ochii negri și imenși.
- Dar cu televiziunea cum rămâne? am întrebat, fiind conștient de faptul că vocea îmi era prea subțire și pițigăiată ca să am vreo speranță să fac carieră în televiziune.
S-a auzit un oftat.
- Ar fi ceva. Producătorii serialului Crucișătorul Intergalactic au venit cu câteva idei despre un rol episodic de personaj negativ. Dar plătesc tare prost. Și, pe deasupra, oamenii te cunosc mult prea bine și nu te vor putea lua drept un personaj negativ.
- Dar n-am putea lucra un pic la imaginea mea? Știi tu, să mă vadă lumea ca o amenințare venită din spațiu?
Nici măcar nu s-a obosit să-mi mai spună ceva. Acum mi-a venit mie rândul să eliberez un oftat. În ce fel de lume am nimerit dacă nici măcar de pe urma xenofobiei oamenilor nu puteam să-mi asigur un trai decent?
- Dar cum rămâne cu turneul de promovare a cărții?
- Doamne Dumnezeule, E, pur și simplu nu pot să o vând. Nu mai ai nimic de spus din ceea ce oamenii nu au auzit deja. Nu știi cum funcționa nava pe care te aflai. De fapt nu știi cum funcționa nimic. Erai un simplu ajutor de bucătar. Nici măcar nu știi unde este situată planeta Tethys.
Ba sigur că știam. Era undeva acolo foarte, foarte departe. Și probabil nu aveam să o mai revăd niciodată.
- Și tot ce ar fi meritat să fie auzit, ai spus pe gratis când ai dat declarații Federalilor și i-ai lăsat să te și înregistreze pe deasupra. Sper că îți aduci aminte ce efect a avut asta asupra vânzărilor autobiografiei.
- Morty, ți-am spus, n-am știut…
- Bine, bine. Ce a fost, a fost. Doar încerc să-ți arăt de ce nu mai pot să-ți fac rost de un contract.
- Bine, Morty. Îți mulțumesc, oricum. Dă-mi te rog de știre dacă intervine ceva. Am pus receptorul în furcă și m-am întrebat dacă nu cumva acesta ar fi unul din acele momente când un om ar plânge. Eu nu pot să plâng, dar aș fi putut pune pariu că, dacă aș fi putut, aș fi făcut-o.
continuarea în ediția tipărită
Morty vorbea la telefon confirmându-mi această ipoteză.
- Îmi pare rău E, pur și simplu nu pot să-ți fac rost de un alt rol într-un film. Morty era impresarul meu. Să recunoaștem, pur și simplu nu ai talent.
- Dar, Morty, sunt un extraterestru. Dumnezeule, sunt Extrate-restrul, singurul de pe această planetă bleste-mată. Trebuie să existe un rol și pentru mine. Deodată mi-am dat seama că apartamentul în care locuiam era prea mare. Mi-am dat seama că pe zi ce trece devine tot mai mare. Și când am comparat chiria la apartament cu suma care îmi mai rămăsese în cont, mi-am dat seama brusc că apartamentul devenise uriaș.
- A dispărut elementul de noutate, puștiule. Chiar mă surprinde faptul că a durat timp de patru filme. Asta dacă nu punem la socoteală ultima ta apariție care n-a constat decât într-o secvență dintr-un vis. Realitatea este că oamenii nu au de gând să mai plătească să vadă ceva ce deja au văzut, chiar dacă e vorba de un extrate-restru. Și, hai să fim sinceri, nici măcar nu faci nimic. Pur și simplu exiști, mă înțelegi?
M-am uitat de jur împrejur la covoarele de pluș, la mobila veche din lemn masiv, la tablourile care în niciun caz nu au fost pictate de artiști flămânzi și săraci, lucruri de care următorul meu apar-tament va duce lipsă. M-am zărit cu coada ochiului în oglinda din partea opusă a încăperii. Tricoul meu cu Celtics atârna lălâu pe corpul meu slăbănog. Capul, care obișnuiam să cred că are o formă perfect normală, părea acum mult mai mare. Am clipit și genele argintii mi-au acoperit pentru o secundă ochii negri și imenși.
- Dar cu televiziunea cum rămâne? am întrebat, fiind conștient de faptul că vocea îmi era prea subțire și pițigăiată ca să am vreo speranță să fac carieră în televiziune.
S-a auzit un oftat.
- Ar fi ceva. Producătorii serialului Crucișătorul Intergalactic au venit cu câteva idei despre un rol episodic de personaj negativ. Dar plătesc tare prost. Și, pe deasupra, oamenii te cunosc mult prea bine și nu te vor putea lua drept un personaj negativ.
- Dar n-am putea lucra un pic la imaginea mea? Știi tu, să mă vadă lumea ca o amenințare venită din spațiu?
Nici măcar nu s-a obosit să-mi mai spună ceva. Acum mi-a venit mie rândul să eliberez un oftat. În ce fel de lume am nimerit dacă nici măcar de pe urma xenofobiei oamenilor nu puteam să-mi asigur un trai decent?
- Dar cum rămâne cu turneul de promovare a cărții?
- Doamne Dumnezeule, E, pur și simplu nu pot să o vând. Nu mai ai nimic de spus din ceea ce oamenii nu au auzit deja. Nu știi cum funcționa nava pe care te aflai. De fapt nu știi cum funcționa nimic. Erai un simplu ajutor de bucătar. Nici măcar nu știi unde este situată planeta Tethys.
Ba sigur că știam. Era undeva acolo foarte, foarte departe. Și probabil nu aveam să o mai revăd niciodată.
- Și tot ce ar fi meritat să fie auzit, ai spus pe gratis când ai dat declarații Federalilor și i-ai lăsat să te și înregistreze pe deasupra. Sper că îți aduci aminte ce efect a avut asta asupra vânzărilor autobiografiei.
- Morty, ți-am spus, n-am știut…
- Bine, bine. Ce a fost, a fost. Doar încerc să-ți arăt de ce nu mai pot să-ți fac rost de un contract.
- Bine, Morty. Îți mulțumesc, oricum. Dă-mi te rog de știre dacă intervine ceva. Am pus receptorul în furcă și m-am întrebat dacă nu cumva acesta ar fi unul din acele momente când un om ar plânge. Eu nu pot să plâng, dar aș fi putut pune pariu că, dacă aș fi putut, aș fi făcut-o.
continuarea în ediția tipărită
1.rickarda
imi plac foarte mult aceste filme
2.rickarda
imi plac foarte mult aceste filme
3.dany
ador filmele sf
4.Roby
buna povestire pote iau 10 la pomana
5.Roby
buna povestire pote iau 10 la romana
6.pnpLCEonnOfjfJA
This article achvieed exactly what I wanted it to achieve.
7.GcmDWpMLqUsKmhMPYhf
NtSf0G , [url=http://fmpmqlmrvqnu.com/]fmpmqlmrvqnu[/url], [link=http://rgjvcvfykmnf.com/]rgjvcvfykmnf[/link], http://vhcpikhahavc.com/
