Filme pentru acasă

de Mary Rosenblum,

Telefonul o trezi pe Kayla în timp ce visa o preerie cu iarbă nesfârșită, presărată cu flori albe și albastre. Un fragment din memoria vreunui client? Uneori clienții se mai strecurau în creierul ei, deși nu aveau dreptul. Se ridică în capul oaselor, amețită de somn, încercând să-și amintească dacă vizitase vreodată vreuna din zonele de preerie ca ea însăși.
- Acces, spuse ea, căscă, și își focaliză atenția asupra câmpului holografic format pe desktop-ul său.
- De obicei ești trează la ora asta, spuse Azara, agentul ei, privind-o cu severitate de după un voal decorativ, împletit cu elemente strălucitoare din fibră luminoasă.
- Nu lucrez, spuse Kayla întinzându-se. Deci pot să dorm până mai târziu.
- Vei lucra acum, pufni Azara. O nuntă în familie, o reuniune lungă de o săptămână, clientul vrea tot tacâmul, prețul nu se discută. Te rog să pui ceva pe tine.
-  Religia ta iese la suprafață.
Dar Kayla întinse mâna să-și ia hainele de care se dezbrăcase cu o noapte înainte și le trase pe ea.
- O săptămână întreagă? zise ea căscând din nou. Nu știu. Am întâlnit un băiat bun aseară și nu știu dacă sunt dispusă să lipsesc o săptămână întreagă.
- Dacă mă mai vrei ca agent o vei face, spuse Azara, uitându-se lung la ea. Acest client este femeia cea mai năzuroasă cu care am avut de-a face în mulți ani de zile. Dar  plătește și un bonus și tu ești
singurul meu cameleon care se potrivește cerințelor ei fizice.
Una din acelea. Kayla oftă și își îndreptă privirea spre peretele din bucătărie.
- Nu i-ai spus că nu vârsta sau felul cum arătăm sau chiar sexul sunt criteriile care ne ajută să vedem ceea ce vor ei să vadă?
- Îhî, făcu Azara dându-și ochii peste cap. I-am dat explicația obișnuită. De mai multe ori. Buzele ei roșii formară un zâmbet larg. Dar a fost dispusă să plătească pentru excentricitățile ei, așa că le vom respecta.
- Trebuie să fie bogată. Kayla puse cu lingura ceai verde din Sumatra într-o cană și o introduse sub robinetul cu apă caldă. Ce frumos trebuie să fie pentru ea.
- Administratorul cu cea mai mare vechime al Coloniei Marte. Bineînțeles că bogată, altfel m-ar fi contactat? Azara își pocni degetele. Ai întâlnire cu ea în două ore. Se uită la Kayla în mod critic. Înfățișarea exterioară contează pentru ea.
- Nu-ți fă griji. Kayla își trecu o mână prin părul ei ciufulit în timp ce-și bea ceaiul. Voi arăta bine.
- Așa să fie, spuse Azara și imaginea ei dispăru imediat.
Kayla clătină din cap, însă clientul avea întotdeauna dreptate ... în fine, de obicei dreptate ... și erau dispuși să plătească mult pentru a vizita Pământul sau Europa sau unul din habitatele cu microgravitație de pe Marte, prin delegat. Își bău ceaiul, făcu duș și se îmbrăcă într-un veșmânt de culoare verde, dintr-o țesătură fină ca borangicul, pe care îl cumpărase în decursul unei vizite pe platforma orbitală. Culoarea se potrivea cu ochii ei și-i scotea în evidență părul roșcat. Arăta într-adevăr bine.
Exact două ore mai târziu, desktop-ul anunță legătura cu Bradbury, orașul cel mai important de pe Colonia Marte. Kayla acceptă legătura, curioasă. Își închiriase câteva excursii virtuale pe Colonia Marte, și ajunse la concluzia că majoritatea orașelor subte-rane erau la fel de claustrofobe ca și platformele orbitale, chiar dacă spațiul acoperit de la suprafață permitea creșterea plantelor și furniza apă. Câmpul holografic pâlpâi și apăru bustul unei femei. Bătrână. Fenotip euro-celtic, fără selecție de gene. Kayla ana-liză chipul afectat de patina timpului, ridurile și ochii hotărâți. Ținând cont de nivelul actual al bio-științei, era foarte bătrână, ca să arate astfel. Și foarte obișnuită să dea ordine.
- Kayla O’Connor, la dispoziția dumneavoastră, spuse ea și-și fixă pe chip un zâmbet politicos, de bun venit.
Femeia o privi atent pentru un moment fără să scoată un cuvânt, și apoi spuse salutând cu capul:
- Sunt Jeruna Nesmith, Administrator Principal al Orașului Bradbury. Aș vrea să mă bucur de nunta fiului nepotului meu, care va avea loc pe o insulă mică, privată, ce include și o reuniune de familie ce va dura o săptămână. Se aplecă înainte ca și cum ar fi vrut să o privească pe Kayla în ochi. Agentul cu care am luat legătura m-a asigurat că tu știi la ce anume vreau să mă uit.
Îhî, da, era într-adevăr obișnuită să dea ordine. Kayla zâmbi și spuse:
- Doar după ce vorbim și reușesc să vă cunosc.
Deși putea să pună pariu de pe acum că știa la ce vroia cățeaua aceea bătrână să se uite.
- În mod obișnuit apreciez corect interesele clienților mei.
- Așa a spus și agentul. Sper că are dreptate. Nesmith se îndreptă de mijloc. Nu am timp de pierdut, așa că să începem.
Și gata cu tânărul director din Shanghai pe care îl întâlnise la club cu o seară înainte.
- Cum doriți.
Kayla continuă să zâmbească și începu să înre-gistreze.
- Aș dori să-mi spuneți despre nuntă.
- Ce anume?
- Totul.
continuarea în ediția tipărită

Popularitate:


 

Lasa un comentariu

* Codul din imagine:
click pt cod nou

Parerile altora

1.ukfmhYHfLh

I have been so bwiedlreed in the past but now it all makes sense!

2.dcwUmpItWQJyjmNcl

kQNpse , [url=http://bdfrcsxrgern.com/]bdfrcsxrgern[/url], [link=http://tvjmhxwnkzot.com/]tvjmhxwnkzot[/link], http://rofrgxluufkc.com/

3.JFwBOUucNx

oSH8CU , [url=http://swjjudkyifni.com/]swjjudkyifni[/url], [link=http://whocpbzlixoe.com/]whocpbzlixoe[/link], http://gsrntekmqwbd.com/