
de Norman Spinrad,
- Dar, odată, am reușit să le bag pe toate în cutia Pandorei, a spus Richardson, trăgând încă un fum.
- Ți-o amintești pe Pandora Deutchman, nu-i așa Will? Toți cei din departamentul de biochimie și-au băgat toate în cutia Pandorei, la un moment dat. Mi se pare că îmi amintesc chiar că și tu ai făcut-o la o petrecere.
- O, chiar ești un adevărat comediant, Dave, a spus Goldberg, în timp ce își stingea mucul de țigară și punea dop peste eprubeta pe care o umpluse la valva ce se afla la capătul tuburilor aparatului. De acum o să mă aștept să strecori și stricnină în marfă. Cred că asta ar fi chiar o glumă bună.
- Știi, nu m-am gândit la asta până acum. Poate chiar ai dreptate. Îi trimitem pe câțiva cu zâmbetul pe buze, satisfacție garantată. Cu voia Domnului, am putea să vindem ceva, chiar dacă le spunem cu ce au de a face.
- Asta nu e amuzant, omule, a spus Goldberg, în timp ce îi dădea eprubeta lui Richardson, care a luat-o repede și a pus-o lângă celelalte lucruri, în cutia ambalată frumos. Nu e amuzant, pentru că e adevărat.
- Hei, doar nu ai de gând să devii acum moral, dintr-odată, nu? Nu te mișca, mă duc și aduc imediat niște methalin – cred că asta o să te aducă cu picioarele pe pământ.
- Sunt în toate mințile. Acidul canabinolic, invenția noastră.
- Acid canabinolic? De unde l-ai mai luat și pe ăsta? Nu ne-am mai chinuit cu el de vreo trei ani.
Goldberg a mai pus o sticluță sub valva aparatului, după care a deschis-o.
- L-am cumpărat de pe stradă, așa, de distracție. Puștii îl prepară în baie acum.
Și-a scuturat capul, într-un gest aproape reflex.
- Îți aduci aminte ce nenorocită a fost prima sinteză?
- Știința merge înainte!
- Păcat că nu l-am putut patenta, a spus Goldberg, în timp ce contempla firicelul de lichid verde ce trecea prin gura deschisă a sticluței. Ne-am fi retras ca niște regi acum.
- Dacă am fi avut Mafia la picioarele noastre.
- Asta s-ar fi putut aranja.
- Da, poate ar trebui totuși să analizez asta, a spus Richardson, în timp ce Goldberg îi dădea eprubeta umplută. Nu ar trebui, totuși, să fim lacomi. Ar fi deajuns cam 10 procente din prețul de vânzare. Nu mi-ar plăcea să chinuim întreprinderile private.
- Nu, serios, Dave, a continuat Goldberg, poate am greșit că nu am încercat să patentăm chestia asta. Oamenii au ajuns să înregistreze și combo-uri pshihedelice.
- Tu nu vorbești de „oameni”, tu te referi la scursuri ca American Marijuana and Psychedelics, Inc. Ei își pot permite avocații și șpăgile. Ei îi pot convinge pe cei de la Antidrog. Noi nu putem.
Goldberg deschise din nou valva.
- Da, dar cel puțin o să treacă vreo șase luni până când Industria Drogurilor sau altcineva va reuși să sintetizeze porcăria asta nouă și până atunci cred că voi da de capăt și problemei degradării în procesul de extracție a cocanolului. Ar trebui să fim cu un pas înaintea lor, cel puțin un an de acum încolo.
- Știi ce cred eu, Will? spuse Richardson, lovind încet cutia cu eprubetele pline, eu cred că avem o misiune sfântă, asta cred. Cred că noi suntem slujitori ai procesului revoluționar. De fiecare dată când noi venim cu câte un nou produs psihedelic, noi avansăm evoluția conștientului omenirii. Punem chestia pe picioare, facem și ceva bani, apoi Industria Drogurilor descoperă formula, o produce în masă, apoi noi trebuie să venim cu următorul drog, pentru a ne menține în frunte. Dacă nu ar fi fost Industria Drogurilor și legislația lor, ne-am fi putut opri și am fi devenit niște plutocrați grași, scoțând pe piață același drog, an după an. În felul ăsta, facem și noi un bine omenirii, facem ceva ce ajută evoluția omenirii.
Goldberg i-a mai înmânat o eprubetă.
- La dracu cu evoluția umanității. Ce a făcut evoluția pentru noi?
continuarea în ediția tipărită
