
Mă uitam la știri când a avut loc modificarea Lunii, ca un pâlpâit în colțul ochiului. M-am întors spre fereastra de la balcon. Orice ar fi fost, era prea târziu să mai surprind ceva.
Luna era foarte luminoasă în acea seară.
După ce am văzut-o și am zâmbit, m-am întors la loc. Moderatorul Johnny Carson tocmai își începea discursul.
Când primele reclame și-au făcut apariția pe ecran, m-am ridicat să încălzesc niște cafea. Reclamele se derulau în serii de câte trei și patru, până pe la miezul nopții. Aveam timp suficient.
Luna mi-a atras iar atenția, când m-am întors din bucătărie. Dacă mai înainte fusese strălucitoare acum era mai ceva ca înainte. Hipnotică. Am deschis ușa glisantă de sticlă și am ieșit pe balcon.
Balconul nu era decât o terasă îngrădită cu loc suficient pentru ca un bărbat și o femeie să stea în picioare și un set portabil pentru barbecue. În ultimele luni priveliștea fusese spectaculoasă, mai ales la apusul soarelui. Compania de electricitate construia o clădire din sticlă pentru birouri. Deocamdată nu era decât un profil de oțel cu grinzi cu secțiuni deschise. Nu era decât o umbră întunecată pe fundalul unui apus roșiatic, un decor despuiat, suprarealist și teribil de impresionant.
În acea seară ...
Niciodată nu am mai văzut Luna atât de strălucitoare, nici măcar în deșert. Atât de strălucitoare încât să vezi să și citești, mă gândii eu, dar imediat mi-am spus, dar asta este o iluzie. Luna nu era niciodată mai mare (am citit eu undeva) decât o monedă (cu diametru de aproximativ 2.50 cm) ținută la distanță de aproximativ 270 de cm. Nu putea să fie atât de strălucitoare încât să vezi să citești.
Era doar pe trei sferturi plină!
Însă, strălucind sus, deasupra autostrăzii San Diego spre vest, Luna părea să umbrească până și farurile mașinilor care circulau în ambele direcții. Am închis ochii din cauza luminii, gândindu-mă la oamenii care au pășit pe Lună și au lăsat urme pronunțate de pași. Mai demult mi s-a permis, cu ocazia unui articol pe care trebuia să-l scriu, să văd o piatră selenară perfect uscată și să o țin în mână ...
Am auzit iar emisiunea începând așa că am intrat în cameră. Însă, privind iar peste umăr, am văzut Luna devenind și mai strălucitoare – ca și cum ar fi ieșit de după un pâlc de nori.
Acum lumina ei era înne-bunitoare, mistuitoare pentru ochi.
***
Telefonul sună de cinci ori înainte ca ea să răspundă.
- Bună, am spus eu. Ascultă.
- Bună, spuse Leslie, buimacă de somn și cu o voce plângăreață.
La naiba. Speram că se uita la televizor, ca și mine.
- Înainte să țipi și să strigi, vreau să știi că te-am sunat cu un motiv anume,
i-am spus eu. Ești în pat, nu-i așa? Scoală-te – Poți să te scoli?
- Cât e ceasul?
- Doisprezece și un sfert.
- Oh, Doamne.
- Ieși în balcon și uită-te.
- Bine.
Se auzi receptorul pus deoparte. Am așteptat. Balconul lui Leslie dădea spre nord și spre vest, ca și al meu, însă se afla cu zece etaje mai sus, cu vedere mult mai bună.
De la mine se vedea Luna arzând ca un reflector texturat.
- Stan? Ești?
- Da. Ce părere ai?
- E splendidă. Nu am mai văzut niciodată așa ceva. Ce anume ar putea să facă Luna să strălucească
într-o asemenea măsură?
- Habar n-am, dar nu-i așa că e minunată?
- Tu ești localnic.
Leslie se mutase aici abia cu un an în urmă.
- Ascultă, niciodată nu am mai văzut așa ceva. Însă există o legendă veche, spusei eu. Odată la o sută de ani, smogul din Los Angeles se ridică timp de o noapte, lăsând aerul curat ca spațiul interstelar. În felul acesta divinitățile pot vedea dacă Los Angeles se află tot acolo. Dacă se află în același loc, ele coboară ceața la loc, ca să nu-l mai zărească.
- Odată știam și eu lucruri din astea. În fine, ascultă, mă bucur că m-ai trezit ca să văd, dar trebuie să merg la serviciu mâine.
- Biata de tine.
- Asta-i viața. Noapte bună.
- Noapte bună.
După asta, am stat învăluit în întuneric, gândindu-mă pe cine altcineva să sun. Dacă suni o fată în miez de noapte și o inviți să privească Luna... poate va crede că e romantic sau din contră, se poate înfuria, însă nu-și va da seama că ai mai sunat pe încă șase.
Așa că m-am gândit la câteva nume. Însă acele fete, la al căror nume mă gândisem, plecaseră toate pe rând în ultimul an, după ce am început să-mi petrec tot mai mult timp cu Leslie. Nimeni n-ar putea să le învinovățească. Așa că acum Joan era în Texas și Hildy se măritase, și dacă o sunam pe Louise dădeam probabil și peste Gordie. Dar englezoaica? Însă nu puteam
să-mi amintesc nici numele, nici prenumele ei.
Mai mult decât atât, toate cunoștințele mele aveau diferite orare de activitate. Și eu munceam pentru a mă întreține, însă, ca scriitor freelancer, puteam să-mi aleg orele de lucru. Oricărei persoane sunate în seara aceea, îi ruinam dimineața. Oh, în fine ...
Spectacolul lui Johnny Carson era un vârtej de griuri și spectacol de lumini, când m-am întors în sufragerie. Am închis televizorul și m-am întors pe balcon.
Luna era mai luminoasă decât fluxul farurilor de pe autostradă, mai strălucitoare decât Westwood Village la dreapta. Munții Sfânta Monica aveau o strălucire magică de mărgăritar. Nu erau stele deloc prin preajma Lunii. Stelele nu puteau să supraviețuiască unei lumini atât de orbitoare.
Pentru a mă întreține scriam articole de știință și sfaturi utile. Ar trebui să pot să-mi dau seama ce anume provocase modificarea Lunii. Este oare posibil ca Luna să devină deodată mai mare? Să se umfle ca un balon? Nu.
Poate mai apropiată. O Lună căzătoare?
Curenți! Valuri înalte de aproximativ cinci-sprezece metri ... și cutremure! Falia San Andreas spintecată ca Marele Canyon! Să sar în mașină, să mă îndrept spre dealuri ... nu, deja era prea târziu ...
Prostii. Luna era mai strălucitoare, nu mai mare. Puteam să observ acest lucru. Și ce anume putea să facă Luna să ne orbească în halul ăsta?
Am clipit din ochi și imaginea Lunii mi-a rămas imprimată pe retină. Într-atât era de strălucitoare.
Un milion de oameni privesc probabil Luna chiar în acest moment și își pun aceleași întrebări ca și mine. Un articol pe acest subiect s-ar vinde foarte bine ... dacă aș reuși să-l scriu înaintea altcuiva ...
Trebuie să existe o explicație simplă și evidentă.
Ei bine, cum se poate ca Luna să fi devenit mai strălucitoare? Lumina Lunii reflectă lumina primită de la Soare. Se poate ca Soarele să fi devenit mai luminos? Trebuia să se întâmple după apus și sigur s-ar fi observat asta...
Nu-mi plăcea ideea.
Mai mult de-atât, jumătate de Pământ era reflectat de lumina Soarelui. O mie de corespondenți de la Life, Time, Newsweek și Associated Press ar suna din Europa, Asia, Africa ... asta în cazul în care nu stau ascunși prin subsoluri. Sau sunt deja morți. Sau fără voce, deoarece Soarele acoperă toate sistemele sta-tice, radio, de telefonie și televiziune ... Televiziunea. Oh, Doamne.
Abia atunci începuse să mi se facă frică.
În regulă, s-o luăm de la capăt. Luna devenise foarte strălucitoare. Lumina Lunii, așadar, lumina Lunii reflectă lumina primită de la Soare; orice idiot știa asta. Atunci ... ceva se întâmplase cu Soarele.



1.seria
Nuvela a mai fost publicata in Almanahul ANTICIPATIA , sub titLul "Inselatoare Luna". Cu stima IOAN SERIA
2.EzISPbGIHzrdjENm
Do you have more great artclies like this one?
3.htFYUZrpnHbsiPRyged
4JSFhD tkuttzpnzazq
4.AcUtTcTpjVX
5.qyLUjtmMDET
ghi health insurance %-((( health insurance quotes oayi
6.CFgVRMQEu
cialis dmtok buy namebrand tramadol %(