Colectia de povestiri sci-fi

Este considerat părintele science – fiction-ului, devenind faimos pentru generaţii de cititori prin opera sa. Din 1957 până în 1997 a luat câte un premiu pe an pentru scrierile sale. Isaac Asimov a considerat ca cele mai importante opere ale sale cele legate de cele Trei Legi ale Roboticii inventate de el şi seria
Fundaţia, însă toate operele sale au avut un succes uriaş de public. Scriitor extrem de prolific, romanele şi povestirile sale au devenit atât de cunoscute încât editorii Dicţionarului Oxford al Limbii Engleze spun că datorită lui au apărut cuvinte ca - pozitronic, psihoistorie şi robotică.

---

- Aseară am visat, spuse LVX-1, cu calm.
Susan Calvin nu spuse nimic, însă chipul ei, cu cute adânci de înţelepciune şi experienţă, păru să  sufere un spasm aproape imperceptibil.
- Aţi auzit ce-a spus?, zise Linda Rash, nervoasă. Este aşa cum v-am spus.
Era o femeie tânără, scundă şi brunetă. Îşi închidea şi deschidea fără încetare mâna dreaptă.
Calvin dădu din cap aprobator şi rosti liniştită:
- Elvex, nu ne vei auzi şi nici nu te vei mişca sau vorbi, până nu-ţi rostesc din nou numele.
Nu se auzi niciun răspuns. Robotul şedea ca şi cum ar fi fost turnat într-o bucată de metal şi urma să stea aşa până ce îşi auzea iar numele.
- Care este parola de pornire a computerului dumneavoastră, dr. Rash? Sau introduceţi-o singură, dacă asta vă face să vă simţiţi mai bine. Vreau să analizez schema creierului pozitronic, spuse Calvin.
Mâinile Lindei apăsară tastele, pentru o clipă. Termină operaţia şi o luă de la capăt. Schema perfectă apăru pe ecran.
- Cer permisiunea să umblu la computer, spuse Calvin.
Permisiunea îi fu acordată doar printr-o mişcare a capului. Bineînţeles! Ce putea Linda, un robopsiholog nou şi netestat, să facă împotriva Legendei Roboticii?
Încet, Susan Calvin privea pe monitor, de-a curmezişul, jos, apoi sus, după care introduse atât de iute o combinaţie cifrată, încât Linda nu avuse timp să vadă ce făcuse, ci doar că schema înfăţişa acum o nouă porţiune completă şi fusese lărgită. Se mişca în faţă şi în spate, cu degetele cioturoase apăsând tastele. Chipul bătrân rămase neschimbat. Ca şi cum calcule vaste aveau loc în mintea ei, privind toate modificările schemei.
Linda urmărea cu surprindere. Era imposibil să analizezi o schemă fără cel puţin o mână pe taste. Cu toate acestea, bătrâna doar privea cu atenţie. Avea ea oare un computer implantat în creier? Sau era creierul ei care, zeci de ani, nu făcuse nimic altceva decât să proiecteze, studieze şi să analizeze scheme de creier pozitronic? Putea ea să priceapă şi schema de notaţie a unei simfonii, create de Mozart?
Într-un sfârşit, Calvin spuse:
- Ce ai făcut aici, Rash?
- Am folosit geometria fractală, răspunse Linda puţin stingherită.
- Asta am înţeles şi eu. Dar de ce?
- Nu s-a mai folosit până acum. M-am gândit că va produce o schemă a creierului mai complexă, posibil mai apropiată de cea umană.
- Aţi consultat pe cineva? Totul a fost pe cont propriu?
- Nu m-am consultat. Am făcut-o pe cont propriu.
Ochii decoloraţi ai lui Calvin se uitau lung la tânăra femeie.
- Nu aveaţi niciun  drept. Vă distrugeţi reputaţia; vă sfidaţi natura. Cine vă credeţi ca să nu întrebaţi? Eu însămi, eu, Susan Calvin, aş fi discutat despre acest lucru.
- Mi-era frică să nu fiu oprită.
- Sigur aţi fi fost.
- Sunt pe punctul de a fi concediată?, întrebă ea cu vocea întretăiată, deşi se chinuia să şi-o menţină fermă.
- Destul de posibil, spuse Calvin. Sau s-ar putea să fiţi promovată. Depinde de concluzia la care voi ajunge după ce voi termina analiza.
- Îl veţi demonta pe El...?
Aproape că-i rosti numele, ceea ce ar fi reactivat robotul şi ar fi fost o greşeală. Nu-şi mai putea permite o altă greşeală, dacă oricum nu era prea târziu ca să-şi mai permită orice altceva.
- Veţi distruge robotul?
Realiză brusc, cu stupoare, că Bătrâna avea în buzunarul halatului, un pistol cu electroni. Dr. Calvin venise pregătită pentru asta.
- Vom vedea, spuse Calvin. Robotul se poate dovedi a fi prea valoros ca să fie demontat.
- Dar cum poate să viseze?
- Aţi creat o schemă de creier pozitronic incredibil de asemănătoare cu cea a creierului uman. Creierele umane trebuie să viseze ca să se poată reorganiza, să scape periodic de informaţiile inutile. La fel poate şi în cazul acestui robot, şi din acelaşi motiv. L-aţi întrebat ce anume a visat?
- Nu, v-am chemat de îndată ce l-am auzit spunând că a visat. Nu mă voi mai ocupa de una singură de această problemă, după cele întâmplate.
- Aha! Un zâmbet uşor se întrezări pe chipul lui Calvin. Există limite dincolo de care nebunia nu te mai conduce. Mă bucur să aud asta. De fapt, mă simt uşurată. Si acum, hai să vedem împreună ce putem să aflăm.

---

continuarea în ediţia tipărită

---

1
2
3
4
5