
Cum ar veni, răposata lui soție, Sybille, era în drum spre Zanzibar. Așa i se spusese și el chiar crezuse. Jorge Klein se afla în acel punct al căutării în care era în stare să creadă orice, dacă avea să-l conducă la Sybille. Și, la urma urmei, era foarte posibil ca Sybille să se fi dus acolo. Din motive greu de spus, Zanzibar devenise de multă vreme o obsesie pentru ea. Cât timp fusese în viață, îi fusese imposibil să meargă acolo. Acum, eliberată de toate obligațiile, fusese probabil atrasă de Zanzibar ca Ulise de Ithaca, ca un fluture de lampă.
***
Avionul, un aparat mic, de tip FP-803, aparținând companiei Air Zanzibar Havilland, decolă pe jumătate gol de pe Dar es Salaam la 9.15, într-o dimineață luminoasă. Făcu voios câteva volte deasupra masei dense de arbori de mango, ale căror flori roșii păreau niște flăcări, apoi zbură pe deasupra arborilor de cocos, înșirați de-a lungul țărmului Oceanului Indian și o porni spre nord, peste strâmtoarea ce ducea spre Zanzibar. Ziua aceasta – marți, 9 martie, 1993 – avea să fie una neobișnuită pentru cei din Zanzibar: la bordul avionului se aflau cinci morți, primii din întreaga lume care aveau să debarce pe frumoasa insulă. Daud Mahmoud Barwani, ofițerul responsabil cu igiena de la aeroportul Karume, fusese deja anunțat de vizita lor, de cei de la imigrație. Habar nu avea ce trebuia să facă în această situație și era destul de îngrijorat, mai ales că în Zanzibar vremurile erau destul de tulburi. Așa cum fuseseră dintotdeauna. Să le refuze intrarea pe insulă? Reprezentau acești morți o amenințare pentru situația politică precară a țării? Dar dacă existau și alte pericole, nevăzute? Morții ar fi putut fi purtătorii unor boli spirituale. Exista oare în Codul Administrativ Revizuit vreun articol prin care să le poată refuza viza, pe motiv de boli contagioase ale spiritului? Daud Mahmoud Barwani ciuguli fără chef din micul dejun – o bucățică de friptură rece și o porție mică de piure de cartofi cu curry – și începu să aștepte, fără prea mare bucurie, sosirea morților.
continuarea în ediția tipărită



1.trasca adyna ionela
este infioratoare!!!