Colectia de povestiri sci-fi
Literatura stiintifico-fantastica
de Edmond Hamilton,
Ross avea de obicei un temperament echilibrat dar, după patru zile de călătorie în canoe prin sălbăticia din nordul Quebec-ului, începu să se simtă iritat. La cea de-a patra oprire pe malurile râului pentru a înnopta, își pierdu controlul și pentru câteva momente se opri și își critică oamenii în termeni aspri.
Ochii lui negri și fața lui măslinie arătoasă, dar nebărbierită erau foarte expresive. La început, cei doi biologi îl ascultară fără să replice. Expresia tânărului blond Gray era plină de indignare, dar Woodin, biologul mai în vârstă, asculta doar impasibil, cu ochii săi cenușii pe fața furioasă a lui Ross.
Când Ross se opri pentru a respira, vocea calmă a lui Woodin interveni:
- Ai terminat?
Ross înghiți ca și cum s-ar fi pregătit să-și reia tirada, apoi se stăpâni:
- Da, am terminat, spuse supărat.
- Atunci ascultă-mă, spuse Woodin, așa cum și-ar admonesta un tată între două vârste copilul îmbufnat. Te agiți pentru nimic. Nici eu, nici Gray nu ne-am plâns de ceva. Niciunul dintre noi nu a spus vreodată că nu credem ce ne-ai spus.
- Nu, nu ați spus că nu credeți! exclamă Ross mânios dintr-o dată din nou. Dar nu credeți că îmi dau seama ce gândiți? Credeți că v-am spus un basm despre lucrurile pe care le-am văzut din avion, nu-i așa? Credeți că v-am târât pe voi doi aici să căutați potcoave de cai morți, să căutați niște creaturi incredibile care nu au existat niciodată. Asta credeți, nu?
- Oh, la naiba cu țânțarii ăștia! spuse Gray, trăgându-și palme cu răutate pe gât și privindu-l neprietenos pe aviator.
Woodin preluă comanda:
- O să mai discutăm despre asta după ce ne stabilim tabăra. Jim, scoate sacii de dormit. Ross, vrei să aduni lemne de foc?
Amândoi se uitară la el și apoi unul la celălalt, dar se conformară în silă. Tensiunea se risipise pentru moment.
Când întunericul cuprinse micul țărm de râu defrișat, canoea fu trasă pe mal, micul lor cort cochet din mătase fusese ridicat, iar focul făcut. Gray punea pe foc crengi de pin mari, în timp ce Woodin gătea deasupra lui cafea, clătite și inevitabila șuncă prăjită.
Flăcările pâlpâiau slab spre trunchiurile cucutei gigantice care înconjura mica zonă defrișată din trei părți. Ilumina hainele lor kaki, figurile lor pătate și forma albă, neregulată a cortului. Scânteia pe curenții rapizi ai lui McNorton, gâlgâind ușor spre Little Whale.
Au mâncat în liniște și, la fel de tăcuți, au curățat farfuriile cu smocuri de iarbă. Woodin își aprinse pipa, ceilalți doi își aprinseră țigări răsucite și apoi se tolăniră pentru un timp lângă foc, ascultând zgomotele râului clipocind și gâlgâind, freamătul suspinat al ramurilor de cucută mai înalte, piuitul singuratic al insectelor.
Într-un final, Woodin își goli pipa lovind-o de călcâiul cizmei și se ridică:
- Bine, spuse el, acum vom rezolva disputa asta pe care o avem.
Ross se rușină un pic.
- Cred că m-am aprins prea tare, spuse el supus. Apoi adăugă: Dar asta nu schimbă nimic, voi băieți nu credeți mai mult de jumătate din ce-am spus.
Woodin clătină calm din cap:
- Nu, nu-i adevărat, Ross. Când ne-ai spus să în timp ce zburai peste această sălbăticie ai văzut creaturi cum nu s-a mai auzit până acum, și eu, și Gray te-am crezut. Dacă nu te-am fi crezut, crezi că doi biologi ocupați și-ar fi abandonat munca pentru a veni aici, să caute împreună cu tine prin aceste păduri nesfârșite ceea ce ai văzut?
- Știu, știu, spuse aviatorul nesatisfăcut. Voi credeți că am văzut ceva straniu și vă asumați un risc care vă va răsplăti după aceea efortul de a fi venit până aici. Dar nu credeți ce v-am spus despre cum arătau creaturile. Credeți că sună prea ciudat pentru a fi adevărat, nu-i așa?
Pentru prima dată Woodin ezită cu răspunsul.
- Trebuie să înțelegi, Ross, spuse el, ochii îți pot juca feste când zărești numai în treacăt ceva dintr-un avion aflat la o milă înălțime.
continuarea în ediția tipărită
