Colectia de povestiri sci-fi

Dupã ani de zile de ascultat regretele bunicului privind indiferenþa faþã de prima aselenizare, am vrut sã mã asigur cã urmãresc în direct contactul cu Marte. Nava Firebird a coborât uºor spre nisi-pul roºu al unei zone de coborâre selectate de computerul care a pus în balanþã mii de date ºtiinþifice, pe de o parte ºi siguranþa echipajului, pe de alta. Camerele de luat vederi prezentau panorama suprafeþei planetei, în timp ce argoul amabil ºi concis al astronauþilor dãdea impresia cã ce fãceau nu era cu mult mai captivant decât comandarea unei beri la un bar.
Eu, de fapt, tocmai cerusem o bere de la bar. Cârciuma era la fel ca atâtea altele, aflatã la marginea campusului universitar, ºi era plinã de studenþi ºi de personal de la Facultatea de Fizicã din apropiere. Se fãcu liniºte când rachetele navei Firebird au acþionat imediat, ca sã amortizeze contactul cu solul marþian, apoi imaginea uºor tremuratã de pe ecran a devenit perfect stabilã. Toþi s-au trezit ovaþionând, chiar ºi necunoscuþii au fãcut schimb de impresii ºi pãreri.
Aºa am cunoscut-o pe Julia.
- Hei, nu a fost cel mai grozav lucru de când s-a inventat orgasmul? râse ea uºuratã, ciocnind paharul ei de al meu în cinstea îndepãrtaþilor astronauþi.
- Ah, da, dar nu puteau sã-l fi trimis pe pilot la o ºcoalã, ca sã punã un pic de viaþã în accentul acela de american binevoitor? am comentat eu.
- Un accent britanic ar fi acelaºi lucru, dar noi britanicii am pierdut ºansa de a face singuri un zbor spaþial.
- Acesta e preþul unui bilet pe Firebird, am încuviinþat. Australia nici mãcar nu a fost luatã în considerare.
Julia a spus cã participase la o conferinþã despre modelarea molecularã ºi, pentru cã se terminase, se gândea sã mai stea câteva zile ºi sã exploreze Melbourne. Expresia de nedescris i se potrivea perfect. Arãta ca o absolventã de facultate, mai interesatã de orientarea structurii moleculare decât de rochii, avea pãrul ºaten strâns la spate, faþa rotundã ºi palidã ºi haine unisex. Pentru cã amândoi am absolvit ºtiinþe, am urmãrit cu interes expediþia pe Marte a navei Firebird ºi aveam multe sã ne spunem despre acest subiect. Eram la al treilea rând de bãuturi, când imaginea camerei de pe Firebird ce arãta nisipul privit de sus, s-a schimbat cu o altã camerã aflatã pe un robot.
Urmãream fascinaþi ºi extaziaþi imaginile, în timp ce camera se rotea încet, arãtând câmpii roºii, dealuri îndepãrtate, paraºutele robotului cãzute înspre nord-est, bolovani ºi pietre împrãºtiate peste tot.
- Cum poate fi atât de fascinant ceva aºa de neinteresant? întrebã Julia.
- E la fel ca la oameni, am rãspuns. Sunt mai interesanþi când de abia i-ai cunoscut.
- Asta înseamnã cã îþi par mai fascinantã acum? chicoti ea, dându-mi un ghiont.
- A, nu, eu ... nu îþi fãceam avansuri, am spus în grabã.
- Ei, dar eu îþi fãceam, rãspunse ea. Tocmai am plecat de la hotelul conferinþei ºi mã îndrept cãtre un motel din Royal Parade ... dar tu locuieºti prin apropiere?
Eu sunt în general timid ºi neîndemânatic când e vorba de limbajul seducþiei, dar bãutura ºi emoþia aterizãrii pe Marte mã fãcuserã îndrãzneþ ºi lipsit de inhibiþii. În plus, ea luase deja iniþiativa.
- Am închiriat ceva în North Melbourne. E foarte aproape.
Primul pas ne-a întrerupt negocierile. Clare Garret, unul dintre astronauþii americani, urma sã facã primul pas. A fost aleasã dând cu banul, primul dolar de argint care a ajuns pe Marte. Camera de filmat a urmãrit silueta în costum alb coborând scara de acces, apoi pãºind pe nisipul roºu.
- Acesta este urmãtorul mare pas spre urmãtoarea lume, a declarat ea, iar toþi cei din bar au izbucnit în urale.