Henry James, asta-i pentru tine

de Jack McDevitt,

A ajuns la noi la fel ca și alte două sute de ma-nuscrise în fiecare săptămână, memorii ale unor oameni despre care nimeni nu a auzit vreodată, romane care încep cu buletine meteo și care pre-zintă treizeci de personaje în primele două pagini, colecții impresionante de poezii lipsite de sens, din partea bunicii cuiva. Toate astea se adună într-o grămadă, iar angajații editurii le analizează, le atașează formularul nostru de respingere și le returnează.
De fapt, este doar un singur angajat. O cheamă Myra Crispee. Are un ochi verde și unul albastru, și un talent deosebit pentru trecerea în revistă a grămezii de literatură ieftină. Ea identifică o posibilă ocazie și scapă de celelalte. În fiecare zi. Îmi iubesc munca, zice ea. Când o întreb de ce, spune că fiindcă o plătesc foarte bine.
Editura Tempus nu e mare, dar ne descurcăm. Nu suntem specializați. Tempus publică orice va produce bani. Dar cele mai multe manuscrise pe care le vedem au fost deja pe la alte edituri, precum  Random House, Harper Collins și altele din astea mari. Unele vin de la un agent, dar asta nu are niciun efect asupra modului cum le tratăm. Doar dacă îl cunoaștem pe autor, altfel toate ajung la grămadă. Uneori avem noroc. Anul trecut am publicat două cărți despre cum să te ajuți pe tine însuți și care s-au vândut foarte bine, iar un roman despre arca lui Noe a devenit bestseller.
În fine, ziua în care a ajuns era umedă și rece. Sistemul de încălzire se stricase din nou, așa că eram înfofolit într-o flanea. De abia am deschis biroul și am pornit automatul de cafea, când intră Myra, ducând o umbrelă și un manuscris. Era ceva neobișnuit. De obicei, nu lua astfel de lucruri acasă.
- Hei, Jerry, zise ea, cred că avem un câștigător.
- Chiar?
Radia de bucurie.
- Da. M-a ținut trează jumătate din noapte. 
Se îndreptă spre biroul ei și se așeză în fața a ceea ce credeam că este un al doilea manuscris, dar care s-a dovedit a fi ultima parte din același document.
- Dumnezeule, cred că sunt o mie de pagini.
Se uită la sfârșit și completă:
- 1212. Am citit doar câteva capitole, dar dacă restul e la fel ...
- Așa de bun este?
- Nu am putut să-l las din mână.
Cuvintele magice. Frunzări paginile și conti-nuă:
- Incredibil! Cine e tipul ăsta?
- Ce-i? am întrebat.
- L-a intitulat Războiul cel lung. Este despre războiul din Orientul Mijlociu.
- Care dintre ele?
- În câte suntem noi implicați? Nu m-am uitat la știri dimineața asta.
- S-a terminat, am spus.
- Nu în modul ăsta, șefu’, zise ea, întorcând în continuare paginile.
- De cine este scris?
- De unul numit Patterson. Edward Patterson. Ai auzit vreodată de el?
Mie îmi era cu totul străin.
- Ce scrie pe scrisoarea de pe colet?
I-a trebuit un minut să o găsească.
- Conține un roman. 
- Asta e tot?
- Da.
Aveam mai demult o cutie unde ținea ea ma-nuscrisele înainte de a fi publicate. Ne-am debarasat de cutie pentru că Myra nu prea punea nimic înăuntru. Prin urmare, a adus pur și simplu manuscrisul și l-a așezat pe o masă. Apoi s-a întors la birou, a luat următorul teanc din stivă și a început să întoarcă paginile. Dar știam că de fapt mă aștepta pe mine. Vroia ca eu să iau Războiul cel lung.
- Am să mă uit la el înainte de a pleca acasă, am spus.
A continuat să întoarcă foile, suspinând, apoi își atinse tastatura. Imprimanta refuză să-și facă treaba. 
- Bine, zise ea.
Eu lucram la Alege drumul drept, o carte plină de inspirație, scrisă de Adam Trent. Era evlavioasă și încurajatoare, încărcată de anecdote ce arătau cum obțin liniștea necredincioșii. Nici nu vă vine să credeți cât de bine s-au vândut alte cărți ale lui. Editura Penguin ar fi fost încântată să îl aibă.
Am rămas la același roman, rezistând tentației de a mă uita la proza lui Patterson. Semăna a proză. Manuscrisul ascundea o pată de cafea de pe masă. Asta îl făcea atractiv.
Acum, ca să nu credeți că sunt unul dintre acei editori cărora le pasă doar cum pot fi vândute mai multe cărți, vreau să vă spun că, deși cifrele de vânzare contează, a fost întotdeauna ambiția mea să descopăr un nou scriitor. Ei bine, toți editorii simt asta, pentru că noi suntem plini de compasiune și generoși. Așa că, atunci când Myra s-a ridicat și s-a îndreptat spre baie, eu am aruncat o privire.
Patterson trăia în New Hampshire.
Am ridicat prima pagină și m-am uitat la primele rânduri. În noaptea aceea, am cărat la lift toate cele o mie două sute de pagini și le-am dus acasă.


continuarea în ediția tipărită

Popularitate:


 

Lasa un comentariu

* Codul din imagine:
click pt cod nou

Parerile altora

1.seCATybKjPuO

If not for your writing this topic could be very convoluted and olbiuqe.

2.cExZxdpAyGyX

3M4Sp6 , [url=http://ypiomjnffagp.com/]ypiomjnffagp[/url], [link=http://inplvqrnbcis.com/]inplvqrnbcis[/link], http://mxhxaybcrxfu.com/

3.AjiqXzxOaFlDneP

1C3sBb , [url=http://xtynjudspccj.com/]xtynjudspccj[/url], [link=http://glmlmssinhwx.com/]glmlmssinhwx[/link], http://voliyttaxxmz.com/